- Potecile care înconjoară Lacul Cinciș pe mai mulți kilometri dezvăluie câteva monumente neobișnuite.
În perioada iernii, nivelul lacului de acumulare este mai redus, pentru ca la venirea primăverii, odată cu topirea zăpezilor și gheții, apele de pe versanți și izvoarele care ajung în cuveta lacului să nu cauzeze inundații.
Scăderea nivelului apelor scoate la iveală în unele locuri îngrămădiri de pietre cu forme ciudate. Unii localnici cred că sunt fie fosile dintr-o epocă preistorică, ori trovanți dezveliți din solul nisipos al ținutului.
În zonele Buituri și Peștiș din Hunedoara, pe aceeași vale a râului Cerna pe care a fost amenajat Lacul Cinciș din Hunedoara, de-a lungul timpului au fost descoperite numeroase fosile ale unor animale preistorice, chiar și ale unor rechini și mamuți, arătau oamenii de știință.
Rămășițe spectaculoase ale unor specii dispărute au fost identificate în ținuturile Hațegului, care încep peste dealuri, la câțiva kilometri de Lacul Cinciș din Hunedoara.
Aici, savantul Franz Nopcsa a scos la iveală, la sfârșitul secolului al XIX-lea, oasele mai multor specii de dinozauri și reptile preistorice.
Rămășițele unor așezări antice au împânzit valea Cernei din Hunedoara, în locurile unde avea să fie amenajat lacul Cinciș. Ruine faimoase din vremea dacilor și romanilor s-au păstrat pe malul drept al Lacului, în zona Orizont.
Aici, arheologii au identificat o necropolă din vremea romanilor și, la circa 200 de metri de ea, în vale, o villa rustica. Mai multe statuete de marmură, lespezi funerare și unelte antice au fost descoperite în zonă.
Ambele așezări aveau legătură cu exploatările miniere antice din ținutul Hunedoarei. În acest ținut de pe valea Cernei din Hunedoara au funcționat cele mai vechi mine de fier din România, arătau arheologii.
În mai multe gropi din cimitirul antic, cu cel puțin 18 morminte, au fost descoperite, alături de inventarul funerar, și bucăți de minereu de fier (limonită), care ar fi fost puse special în morminte, fiind un indiciu pentru arheologi cu privire la ocupația pe care au avut-o localnicii.
În prezent, pe malurile lacului Cinciș, pot fi văzute pietre și bucăți din presupuse monumente antice. În unele locuri, au ieșit la suprafață după retragerea apelor, ori după ce malurile au fost „spălate” de apă, bucăți mari de fier și minereu de fier.
În Evul Mediu, susțin istoricii, exploatările miniere au fost reluate în ținuturile Hunedoarei. Minele care în trecut furnizau fierul necesar uneltelor și armelor dacilor și romanilor au fost revigorate pentru a aduce venituri familiei Huniazilor, stăpână în secolul al XV-lea peste domeniul Hunedoarei.
În acea vreme, satul Cinciș din Hunedoara se număra printre așezările privilegiate din Transilvania, locuitorii săi fiind scutiți de dări, potrivit unor istorici. Aici ar fi locuit Elisabeta Morsinai, mama lui Ioan de Hunedoara, și tot aici, într-o biserică veche de șase secole, care păstra pecetea „Iohannes XX”, ar fi fost mormântul ei.
Biserica Huniazilor a fost demolată la începutul anilor ’60, odată cu construcția barajului Cinciș și cu amenajarea lacului de acumulare. Ruinele ei au ajuns sub ape, însă localnicii au salvat obiectele de valoare din ea și le-au adus la biserica din noul sat Cinciș – Cerna, construit în 1962 pe un alt deal în vecinătatea lacului.
La coada lacului Cinciș, temeliile și câteva ziduri, înghițite parțial de ape și de pădure au rămas din fostele mine și ateliere de fier medievale.
Pădurile care acoperă malul stâng al lacului, apropiate de vechile mine ale Ghelariului, sunt împânzite de ruinele altor ateliere și fierării din secolele trecute.
Tot la coada lacului de acumulare, turiștii găsesc ruinele celor două biserici – ortodoxă și catolică – din fostul sat Baia Craiului, alături de fundațiile caselor înghițite în trecut de ape și de rămășițele vechilor fierării și de mormintele abandonate ale satului.
Localnicii satelelor de pe valea Cernei din Hunedoara au fost strămutați odată cu amenajarea lacului de acumulare, iar așezările au fost sortite dispariției.
Biserica romano-catolică din satul Baia Craiului veche din secolul al XVIII-lea, a rămas în picioare, deși timp de mai multe decenii fusese parțial sub ape.
Cu timpul, apele s-au retras, iar aluviunile fac ca apele să nu mai ajungă la temelia bisericii, devenită unul dintre locurile căutate de amatorii de fotografii veniți pe Lacul Cinciș din Hunedoara.
