- Combinatul ArcelorMittal din Hunedoara are o istorie de peste 140 de ani, însă de la începuturile sale în rare perioade a avut atât de puțini angajați ca în prezent, mai puțin de 600 de salariați. Iar în prezent, angajații au fost trimiși în șomaj tehnic, până la sfârșitul lunii martie.
Angajările în metalurgie au stagnat în ultimii ani, iar conducerea companiei a fost nevoită să se bazeze, spun muncitorii, în continuare pe hunedorenii care, deși au îndeplinit condițiile de pensionare, au continuat să rămână în câmpul muncii, pentru a-și rotunji veniturile.
În 2023, Oțelăria combinatului a produs circa 180.000 de tone de oțel lichid, în creștere față de anii precedenți. În laminor, a doua secție a combinatului, peste 150.000 de tone de oțel au fost transformate în produse laminate.
- Combinatul are, însă, o istorie valoroasă
Uzinele de fier din Hunedoara au fost inaugurate în 1884, odată cu punerea în funcțiune a primului mare furnal al orașului.
Până în anul 1902 la Hunedoara au fost construite cinci furnale, care foloseau ca materii prime minereurile metalice extrase din Teliuc și Ghelari, așezări învecinate Hunedoarei, lemnul provenit din vastele păduri din Munții Poiana Ruscă, transformat în mangal, și calcarele extrase din carierele învecinate Hunedoarei, aflate și ele în Ținutul Pădurenilor din Munții Poiana Ruscă.
După Primul Război Mondial, activitatea uzinelor metalurgice din Hunedoara a stagnat mai mulți ani, doar unul dintre cele cinci furnale fiind folosite, în timp ce un alt furnal – aflat la Govâjdia – a fost dezafectat.
În anii ‘30, Uzinele de Fier ale Hunedoarei au beneficiat de investiții masive, care au culminat cu construcția în perioada 1937 – 1941 a primei Oțelării Siemens Martin și a unui nou laminor.
După Al Doilea Război Mondial, regimul comunist a extins combinatul siderurgic din Hunedoara.
În anii ‘60 a fost construită o nouă oțelărie Siemens – Martin (nr. 2), dotată cu opt cuptoare cu vatră cu o capacitate de 420 tone fiecare și un furnal (nr. 7) cu un volum util de 1.000 metri cubi.
Combinatul siderurgic ajunsese atunci la o producție anuală de circa două milioane de tone de oțel, iar la începutul anilor ‘70, la peste trei milioane de tone de oțel, aproape jumătate din producția României.
Municipiul Hunedoara împreună cu localitățile Ghelari și Teliuc avea o populație de peste 80.000 de locuitori, din care un sfert munceau în complexul siderurgic.
În anii ‘80, pe ruinele primelor patru furnale ale Uzinelor de Fier ale Hunedoarei, a început construcţia Furnalului 4, anunțat ca fiind cel mai modern din România. Furnalul reconstruit urma să fie inaugurat în 1990, dar nu a mai fost pornit vreodată, iar la începutul anilor 2000 a fost demolat.
Combinatul siderurgic Hunedoara a fost privatizat în anul 2003, după un șir de restructurări început la mijlocul anilor ’90, care au dus la reducerea, în etape, a numărului de salariați, de la aproape 20.000, în 1991, la circa 2.500 în anul 2004, când uzinele au fost preluate de actualul grup ArcelorMittal.
Între timp, începând din anii ’90, numeroase capacități de producție considerate neviabile, printre care oțelăriile Siemens Martin deja vechi de patru decenii, Cocseria, Aglomeratorul și furnalele au fost închise, dezafectate și demolate.
La două decenii de la privatizarea și vânzarea de către statul român a combinatului siderurgic din Hunedoara, și de la marile demolări din combinat, doar o mică parte din fostul complex siderurgic a supraviețuit.
