Hunedoara a devenit unul dintre marii producători de energie electrică în primele decenii de comunism, odată dezvoltarea accelerată a centrelor miniere şi metalurgice din judeţ. Marile centrale electrice ale Hunedoarei au ajuns în 1989 la o putere instalată de peste 2.000 MW, cea mai mare parte asigurată prin procesarea cărbunelui.
Odată cu închiderea, în 2021, a Termocentralei Mintia, puterea totală instalată a centralelor din judeţ s-a redus cu mai mult de jumătate, iar producţia de energie s-a diminuat considerabil. Mai multe proiecte hidroenergetice aşteaptă finalizarea sau retehnologizarea, în timp ce soarta termocentralei din vecinătatea Devei a rămas incertă.
Cea mai veche hidrocentrală din regiunea Hunedoarei a fost înfiinţată pe valea Govâjdiei, în satul Căţănaş, aflat la 10 kilometri de Hunedoara. Amenajarea hidroenergetică a funcţionat timp de un secol, până la mijlocul anilor 2000, când turbinele Voith din hidrocentrală, fabricate în 1909, la Sankt Pölten (Austria), au fost scoase din uz.
Dintre rămăşiţele acesteia, un apeduct, barajul fostei uzine şi sala maşinilor (clădirea principală) care adăpostea turbinele, toate cu o vechime de peste 120 de ani, ar putea fi clasate cu uşurinţă ca monumente istorice, însă autorităţile le-au neglijat importanţa, astfel că au ajuns părăsite.
În deceniile următoare, au fost construite uzine electrice la Hunedoara (15 MW), Vulcan (18 MW) şi Gurabarza (7,5 MW), centrele metalurgice şi miniere importante ale Hunedoarei, însă industrializarea accelerată a regiunii şi planul de electrificare începute după Al Doilea Război Mondial au impus construirea primelor mari centrale electrice.
Termocentrala Paroșeni
La începutul anilor ´50 în Valea Jiului a început construcţia Termocentralei Paroşeni, prima uzină electrică din regiune de importanţă ridicată pentru Sistemul Energetic Naţional. Grupul de şantiere Petroşani, înfiinţat pentru construcţia termocentralei, angajase 2.000 de oameni pe şantierul termocentralei ridicată între localităţile Vulcan şi Lupeni. Aceasta urma să asigure, prin puterea sa instalată de 300 MW, energia pentru minele de cărbune din Valea Jiului, pentru combinatele metalurgice din Hunedoara şi Oţelu Roşu, pentru zona petrolieră a Olteniei, dar şi termoficarea şi electrificarea oraşelor Văii Jiului, aflate la acea vreme în continuă expansiune.
În perioada 1956 – 1959 au fost date în funcţiune primele trei generatoare, fiecare cu o capacitate de 50 MW/h, iar în perioada 1962-1964, a fost finalizată a doua etapă de construcţie a termocentralei, formată dintr-un bloc de 150 MW. În ultimii ani, centrala a funcţionat cu un singur grup energetic de 176 MW. Termocentrala utilizează cărbune de la minele din Valea Jiului pentru funcţionare, iar sursa principală de apă este râul Jiul de Vest.
Termocentrala Mintia
În anii ´60 au început lucrările la Termocentrala Mintia, aflată în vecinătatea municipiului Deva, pe malul Mureşului. „Steaua de pe Mureş”, aşa cum era numită în trecut, a fost construită în imediata vecinătate şi peste o parte din fosta aşezare daco-romană Micia, din care au mai rămas amfiteatrul antic şi băile termale. Avea o putere instalată de 1285 MW în 5 grupuri energetice de 210 MW fiecare şi un grup de 235 MW, alimentate cu cazane de abur de 660 t/h. Termocentrala a devenit funcţională în toamna anului 1969. Ea folosea în principal huila provenită de la minele din Valea Jiului, cu putere calorifică medie de 15.392 kJ/kg, dar şi cărbune de import. În 2021, activitatea termocentralei a fost oprită.
Proiectul hidroenergetic Râul Mare – Retezat
În anii ´70, un alt mega-proiect energetic a demarat în judeţul Hunedoara, amenajarea Râul Mare – Retezat. Investiţia viza construcţia barajului Gura Apelor şi a hidrocentralelor Retezat şi Clopotiva cu o putere instalată totală de 349 MW.
Mii de oameni au fost angajaţi în proiectul hidroenergetic început în 1975 şi finalizat parţial în 1986, odată cu inaugurarea barajului Gura Apelor, unul dintre cele mai mari din Europa. Lucrările din Retezat au avut un impact important asupra mediului. Au fost defrişate peste 450 de hectare de pădure pentru realizarea cuvetei lacului (au fost extraşi 120.000 de metri cubi de lemn), au fost săpaţi peste 50 de kilometri de tuneluri în munte şi a fost construită o hidrocentrală subterană (Retezat), au fost construite drumuri şi colonii muncitoreşti.
Barajul Gura Apelor, construit din anrocamente (bolovani şi pietriş), grohotiş, argilă, granit, roci stâncoase – cel mai mare astfel de baraj din Europa anilor ´80 – a fost dat în folosinţă parţial în anul 1986. Lacul de acumulare Gura Apelor, întins pe circa 420 de hectare, are o adâncime maximă de peste 160 de metri şi un volum de până la 210 milioane de metri cubi de apă.
Centrala Hidro-Electrică (CHE) Retezat, construcţie subterană de mare cădere (582,50 m) a fost realizată între anii 1977-1986 şi este a doua centrală de vârf de pe râurile interioare din ţară, potrivit Hidroelectrica. CHE Retezat este echipată cu două turbine de tip Francis, cu o putere instalată de 335 MW şi o energie medie multianuală de 605 Gwh. În aval de CHE Retezat se află Clopotiva, o centrală pe derivaţie, echipată cu două turbine de tip Kaplan cu o putere instalată de 14 MW. Abia în august 2021, lacul de acumulare Gura Apelor din Retezat a atins nivelul maxim de retenţie a apei, de 1.072,5 metri deasupra Mării (mdM). Tot anul trecut, au fost scoase la licitaţie publică şi lucrările de retehnologizare a Centralei Hidroelectrice (CHE) Râu Mare – Retezat, investiţia Hidroelectrica fiind estimată la 76,9 milioane de euro.
Amenajarea hidroenergetică Râul Mare Aval
În anii ´80 au demarat lucrările la Amenajarea hidroenergetică Râul Mare Aval, cu o putere instalată totală de 134,3 MW.
„Amenajarea situată în depresiunea Haţegului, între hidrocentrala Clopotiva şi confluenţa Râului Mare cu râul Strei, cuprinde trei acumulări (Ostrovul Mic, Păclişa şi Haţeg) realizate cu baraj şi diguri perimetrale din materiale locale, şi cu centrala în frontul de retenţie, şi şase hidrocentrale amplasate pe canale de derivaţie (Ostrovul Mare, Cârneşti I, Cârneşti II, Toteşti I, Toteşti II şi Orlea). Toate hidrocentralele sunt echipate cu câte două turbine de tip Kaplan”, informa Hidroelectrica.
Amenajarea hidroelectrică de pe râul Strei
În anul 1989, statul român a început demersurile pentru Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Haţeg (Subcetate) –Simeria, de circa 30 de kilometri, ultimul mare proiect hidroenergetic derulat în judeţul Hunedoara. Investiţia viza construcţia a şapte hidrocentrale pe cursul inferior al râului. Până în prezent, între Haţeg şi Călan au fost construite trei. Prima centrală de pe Strei a fost amenajată la Subcetate, la mijlocul anilor 2000.
A fost echipată cu două turbine Kaplan, cu o putere instalată de 12,215 MW şi o energie de proiect de 26,28 Gwh, iar amenajarea sa mai cuprinde un lac de acumulare devenit cu timpul un habitat ideal pentru nenumărate specii de păsări sălbatice. În 2013 a fost inaugurată centrala de la Plopi, echipată cu două turbine Kaplan, cu o putere instalată de 12 MW şi o energie medie multianuală de 27,42 Gwh. În 2019, după o investiţie de aproape 50 de milioane de euro şi şase ani de la începerea lucrărilor, Hidroelectrica a recepţionat centrala de la Bretea Streiului, dotată cu două turbine Kaplan, având o putere instalată de 6,282 MW fiecare, care aduc în sistemul energetic naţional un plus de aproximativ 33 Gwh/an.
La începutul anilor 2000, râul Jiu a fost cuprins într-un proiect hidroenergetic, pe sectorul Defileul Jiului. Amenajarea hidroenergetică de pe râul Jiu prevedea construcţia a două hidrocentrale, dar şi captarea Jiului în anumite zone şi direcţionarea lui prin conducte. În 2017, lucrările au fost oprite, printr-o sentinţă definitivă a justiţiei, după ce mai multe organizaţii ecologiste au contestat proiectul, derulat pe teritoriul Parcului Naţional Defileul Jiului.
