Hunedoara se numără printre județele unde au funcționat exploatări mari de cupru. Una dintre marile cariere cuprifere a fost deschisă în Munții Metaliferi, la Valea Arsului, însă și în Munții Poiana Ruscă au funcționat mine de cupru.
Cele mai vechi mine de cupru de pe teritoriul actual al României datează din Antichitate și ar fi fost conduse de romani, arată istoricii. Un astfel de centru minier a funcționat la Baia de Aramă, fiind favorizat de descoperirea zăcămintelor de cupru nativ.
Zăcăminte de cupru nativ au fost identificate în numeroase locuri din România , cele mai bogate fiind la Ostra (Suceava) și Bălan (Harghita) în Carpații Orientali, la Baia de Aramă (Mehedinți) și Moldova Nouă (Caraș – Severin) în Carpații Meridionali, la Vețel (Hunedoara), Ruschița (Caraș-Severin) în Munții Poiana Ruscă, la Baia de Arieș (Alba) și în împrejurimile sale din Munții Apuseni, la Altân Tepe (Tulcea) în Munții Măcinului.
Habsburgii au continuat exploatarea zăcămintelor de cupru nativ și al altor metale neferoase, ca plumbul și zincul, în Munții Banatului, la Rusca Montană și în Apuseni, iar primele mari topitorii de cupru au fost înființate la mijlocul secolului al XVIII-lea. În primele decenii ale secolului XX, marile zăcăminte de cupru ale României nu au fost exploatate intens. România producea circa 1.500 de tone anual, minereul fiind extras de la Altân Tepe în Dobrogea, dar pentru că randamentul minelor era redus, explorările și extracția de cupru au fost neglijate.
Una dintre marile mine metalice bazată pe producția de cupru a fost înființată în anii ‘60, pe malul Dunării, la Moldova Nouă (Caraș-Severin). De la sfârșitul anilor ‘70, în imediata vecinătate a fostului mare centru aurifer Roșia Montană, la circa 1.000 de metri altitudine, a început amenajarea carierei cuprifere Roșia Poieni, a cărui zăcământ a fost estimat la 900.000 de tone de cupru, respectiv 60 la sută din rezerva de cupru exploatabilă a României.
În Munții Metaliferi, parte a Apusenilor, mai multe proiecte miniere de exploatare a cuprului au început în anii ‘80. Unul dintre ele s-a derulat pe durata a două decenii, la Valea Arsului – Hunedoara, cuprinsă în perimetrul minier Barza. Din 2004, cariera a intrat în conservare, în timp ce minele de aur din vecinătatea ei au fost închise.
În 1979, după cercetări geologice îndelungate, statul român a hotărât deschiderea uneia dintre cele mai mari cariere miniere din România, în comuna Certeju de Sus din Hunedoara, aflată la 20 de kilometri de municipiul Deva. Cariera minieră Coranda din Munții Metaliferi a însemnat măcinarea și mutarea dealului pe care erau așezate satele Bocșa Mare și Bocșa Mică din Hunedoara și împrejurimile lor, pentru a putea fi exploatate, la suprafață, zăcămintele de minereuri de aur și argint, cu conținut de cupru, zinc, fier, magneziu și sulf.
În anii ’80, cariera minieră Coranda s-a extins pe mai mult de 60 de hectare, cu trepte de 10 – 15 metri. Aici lucrau excavatoarele cu cupe de peste patru metri cubi şi foreze uriașe, își amintesc localnicii, iar basculantele de 40 de tone erau folosite pentru transportul minereului la buncărele funicularului şi a sterilului la halde. Coranda și minele metalice din vecinătatea ei au intrat în declin după 1990, iar până la mijlocul anilor 2000 și-au încetat activitatea. Costurile mari de producţie, tehnologiile învechite şi mai puţin performante, lipsa potenţialului economic la vremea respectivă şi epuizarea zăcămintelor s-au numărat printre motivele care au dus la închiderea unităţilor miniere şi la disponibilizarea a mii de salariaţi.
Cercetările geologie au continuat în Munții Apuseni și Metaliferi și au dus la conturarea unor mari câmpuri miniere de aur, argint și cupru. Peste 200.000 de tone de cupru și cel puțin 100 de tone de aur au fost estimate perimetrul minier Rovina – Colnic – Valea Gârzii, în zona Brad din Hunedoara. Proiectul de la Rovina a fost contestat de organizațiile de mediu, fiind blocat în prezent, în urma unor sentințe în instanță.
În Munții Banatului, zăcămintele de la Moldova Nouă, gestionate de Moldomin, sunt estimate la 500.000 de tone de cupru, respectiv circa 30 la sută din rezerva României.
