- Drumul spre Râpa cu Galbeni – un loc legendar din Munții Orăștiei – pornește din zona bisericii aflată în centrul satului Grădiștea de Munte, Hunedoara, pe valea Anineșului.
La circa trei kilometri, la podul unde se unesc pârâurile Valea mică și Anineș, călătorii urmează cursul văii Mici, spre izvoarele acesteia. Din stânga podului peste Anineș traseul se suprapune cu fostul terasament al căii ferate forestiere care a funcționat până în anii ’70.
Pe drumul de fier au circulat, încă de la începutul secolului XX, mocănițele la care erau atașate platforme pentru bușteni, Linia începea din Orăștie, de la o întreprinderea forestieră (IFET) și urca pe valea Grădiștii, ramificându-se pe văile Rea, Mică, Godeanu și Anineșului.
Terasamentul fostei căi ferate mai este vizibil câteva sute de metri, apoi traseul se suprapune unui drum forestier care urcă pe cursul văii Mici. Drumul se pierde în dreptul unei stâncării, aproape de izvoarele pârâului, unde bolovanii uriași prăvăliți din versant oferă o priveliște spectaculoasă.
Valea Mică formează aici mai multe căderi de apă, printre stâncile masive și ascuțite. Deasupra lor ar fi fost, potrivit istoricilor, Râpa cu Galbeni.
Povestea Râpei cu galbeni a început în jurul anului 1790, când un localnic din Strugari (Ludeştii de Sus), pe nume Alion Bodea, îşi instalase stâna de oi în apropierea văii comorilor, fără să știe ce ascunde aceasta.
Omul luase în arendă câteva păşuni în zona Vârtoapelor şi a Comărnicelului Cetei şi îşi aducea acolo turmele la păşunat pe timpul verii, scrie arheologul Aurora Pețan, în volumul „Sarmizegetusa Regia. Redescoperirea Cetăţii” (2018). În vara acelui an, o furtună puternică a smuls din rădăcini un fag secular aflat pe marginea unei vâlcele și l-a culcat la pământ.
„În timpul furtunii, la stână se afla doar una dintre fetiţele lui Alion Bodea, pe nume Sânziana. Aceasta s-a adăpostit cu mieii în peştera din Capul Pietrii, pe timpul furtunii, timp în care o parte a terenului pe care se afla ţarcul oilor s-a surpat, odată cu prăbuşirea paltinului. Întoarsă la stână după furtună, fetiţa a observat că malul nou format, adânc de 7 – 8 metri, era acoperit cu pete galbene strălucitoare, care se întindeau şi pe mare parte a văii: un uriaş tezaur format din monede de aur fusese scos la suprafaţă. Multe dintre monede erau prinse în bulgări mai mari sau mai mici”, arăta autoarea volumului Sarmizegetusa Regia. Redescoperirea Cetăţii”.
Copila și-a anunțat tatăl, care se afla cu turma de oi pe Comărnicelul Cetei, mai sus de izvoarele văii Mici, iar până seara, acesta a cules o mare parte a tezaurelor, pe care l-a pus în oalele şi butoaiele de la stână.
A doua zi dimineaţa, ciobanul a încărcat aurul în căruţă şi l-a transportat la Strugari. Povestea spune că ar fi avut nevoie de patru zile pentru a duce întreaga comoară acasă, iar o altă variantă a legendei arată că acesta ar fi ascuns o parte a aurului într-o peşteră, care de atunci îi poartă numele.
Ciobanul a păstrat secretul comorii, deși a prosperat vizibil în scurt timp de pe urma ei. Localnicii îl știau însă ca fiind un om gospodar, astfel că nu s-au mirat de averea pe care acesta o strânsese.
La câțiva ani de la prima comoară găsită în Râpa cu galbeni, un alt tezaur valoros de monede antice de aur (Lysimach) ar fi ieșit la iveală în aceleași locuri de la izvoarele văii Mici.
„Oamenii au pornit o adevărată migraţie spre Grădişte. Fiecare om sărac spera că fabuloasele comori ce se ascund printre ruine îl vor scăpa odată pentru totdeauna de mizerie şi-l vor face bogat. Grupurile ce se îndreptau spre munţi cu topoare, sape, lopeţi, au atras pe drum şi pe oamenii ce prăşeau porumbul de la marginea satelor. Munca se oprea, iar fiecare om sănătos mergea spre Grădişte”, consemna Sigismund Jako în volumul „Cercetări arheologice la cetatea Grădiştea Muncelului” (1966).
Cercetările făcute de autorități în anii 1803 – 1805 pe dealurile din împrejurimile satului Grădiștea de Munte au dus la descoperirea Sarmizegetusei Regia, aflată la circa cinci kilometri, în linie dreaptă, de Râpa cu galbeni. Ruinele cetății dacice au fost puse sub pază, însă localnicii nu au putut fi opriți din goana după comori.
