- Satul Zeicani din Hunedoara, ultimul străbătut de șoseaua Hațeg – Caransebeș, înainte de trecerea în județul Caraș-Severin, a fost înființat pe locul uneia dintre cele mai faimoase așezări antice de pe teritoriul României, însă puține lucruri amintesc în prezent de faima de care se bucura acest loc în trecut.
„Mai multe case din sat au fost părăsite cu timpul. Oamenii s-au mutat de aici, pentru că nici nu au mai avut de lucru. În trecut, calea ferată cu cremalieră (video), dintre Hațeg și Caransebeș, traversa satul, înainte de a intra în Porțile de Fier ale Transilvaniei. Am muncit în uzinele din Oțelu Roșu (Caraș-Severin) și mergeam cu trenul la lucru. Am fost angajat apoi și la Marmosim, în Simeria, și tot așa, puteam merge cu trenul. Dar calea ferată veche de peste un secol nu mai trece prin sat de aproape cinci decenii”, își amintește un vârstnic rămas în satul Zeicani din Hunedoara.
Satul este împărțit în două aglomerări de case. Una, spun localnicii, se înșiruie de-a lungul șoselei Hațeg – Caransebeș, pe ruta vechiului drum imperial.
„Se numește Zeicani vamă, pentru că ar fi fost aici o vamă, în trecut”, spune un localnic. Cei mai mulți localnici trăiesc însă în ținutul mai ascuns la poalele munților, traversat de apa pârâului Zeicani.
Satul a fost strămutat aici în secolele trecute, de teama invaziilor turcilor, pentru ca atunci când aceștia se apropiau de Porțile de Fier ale Transilvaniei (video) locuitorii să își poată găsi mai repede salvarea fugind în munți, pe potecile care duceau în Țarcu, Groșanu, Retezat și Godeanu.
Câteva case vechi din sat au fost renovate de localnici ori de cei le-au achiziționat în ultimii ani pentru a le folosi ca locuințe de vacanță sau pentru a le transforma în pensiuni.
Satul Zeicani din Hunedoara și împrejurimile sale sunt ofertante în ce privește atracțiile turistice.
La vreo cinci kilometri înspre Hațeg, se află Ulpia Traiana Sarmziegetusa – ruinele capitalei Daciei romane – un oraș antic întemeiat de împăratul Traian, în primii ani după cucerirea cetăților dacice și anexarea unor mari teritorii dacice Imperiului Roman.
Tot la vreo cinci kilometri de satul Zeicani din Hunedoara, înspre orașul Caransebeș, șoseaua suprapusă peste vechiul drum imperial roman, traversează Porțile de Fier ale Transilvaniei – trecătoarea dintre Banat și Ardeal unde dacii și romanii au purtat cele mai crâncene bătălii.
Locul se numea Tapae în Antichitate, însă puține lucruri amintesc de faima de care se bucura în trecut.
„În Porțile de Fier ale Transilvaniei nu este mai nimic amenajat care să amintească de Tapae. Însă parcările de pe marginea drumului, de la limita județelor Hunedoara și Caraș-Severin, sunt împânzite de gunoaie aruncate de cei care se opresc aici. Este o nepăsare totală față de aceste locuri”, se plânge un alt localnic din Zeicani.
În Evul Mediu, satul Zeicani din Hunedoara – unul dintre cele mai vechi din România, aparținea cnezilor din Țara Hațegului care l-au întovărășit pe Ioan de Hunedoara în bătăliile purtate de aceste împotriva otomanilor.
Numele său ar fi venit de la un cneaz local, pe nume Zaicu, însă unii autori l-au interpretat, fără a se sprijini pe vreo documentație istorică, drept un toponim legat de „zei”.
În trecut, unele familii din Zeicani purtau numele Huniazilor, în semn de prețuire pentru eroul din secolul al XV-lea. Potrivit unor legende, aici au trăit urmași ai familiei lui Ioan de Hunedoara.
„Originea română a lui Ioan Huniade să dovedește și prin aceea că urmași Huniadești trăiesc și acum în satul Zăicani, la Poarta de Fier și aceștia sunt români. Curatorul primar al bisericei greco catolice din Zăicani se numește Ioan Huniadi”, arăta publicistul Silvestru Moldovan, în 1893.
La începutul secolului XX, unii localnici aveau numele de familie Huniade sau Hunyadi, iar primarul se numea Ioan Huniade.
„Zăciani este, fără îndoială, unul dintre cele mai vechi sate nemeșești (n.r. românești). Nemeșii de aici se și mândresc mai mult ca oricare alții cu originea lor, dovedită prin diplome păstrate cu multă grijă și mai ales de vreo câțiva care poartă numele marelui erou Ioan Huniade. În 1510, mai mulți locuitori nobili din Zăicani au dobândit de la regele Vladislau ca nouă donațiune satul Zăicani, pe care îl avuseseră strămoșii lor. Originalul diplomei se păstrează cu mare grijă de către primarul Ioan Huniade în lada satului”, arăta preotul Jacob Radu, în „Istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului” (1909).
În cinstea lui Ioan de Hunedoara, în toamna anului 1896, în satul Zeicani din Hunedoara a fost dezvelit „Buzduganul din Zeicani” – un monument de fier, înalt de doi metri şi greu de peste o tonă, realizat la Uzinele de Fier din Hunedoara.
Pe placa sa memorială era amintită victoria oştilor lui Ioan de Hunedoara împotriva otomanilor, şi împlinirea unui mileniu de la descălecatul ungurilor în Câmpia Panonică.
În primii ani după Revoluţia din Decembrie 1989, a fost demolat de persoane care nu au mai fost anchetate pentru distrugerea monumentului. Un tractor a fost folosit la demolarea buzduganului, însă autorităţile au arătat că nu i-au identificat pe autori.
Soclul pe care a fost aşezat buzduganul de fier a fost distrus, la rândul lui, la fel şi placa pe care era amintit Ioan de Hunedoara.
