Ruinele celei mai vechi amenajări hidrotehnice din Hunedoara se întind pe circa doi kilometri, pe valea râului Zlaști, în vecinătatea Castelului Corvinilor și a fostei uzine de talc și dolomită din Zlaști. Localnicii au numit barajul „Waserlaiter” (măsurătoare de apă).
Construcțiile vechi de 140 de ani ale barajului de pe Zlaști au fost lăsate să se ruineze. Stația hidroelectrică, barajul lacului de acumulare de pe râul Zlaști și mai multe instalații hidrotehnice și construcții folosite pentru transportul apei necesare funcționării Uzinelor de Fier au fost clădite înainte de 1884, anul în care inaugurării primul furnal al uzinelor din Hunedoara.
„Pentru alimentarea cu apă s-a construit un baraj pe pârâul Zlaști, situat la o distanță de 2.154 metri de uzina în construcție. Apa curgea liber pe un canal deschis, căptuşit cu scânduri, lat de doi metri şi înalt de un metru, care traversa valea Zlaştiului pe piloni zidiți din piatră. Stâlpii apeductului pot fi văzui şi astăzi. Apa era colectată într-un decantor cu separator de nămol, lung de 44 metri şi lat de 8,5 metri, asigurând o cădere de apă de 22 metri. La debitul normal de 300 l/min, apa acționa o turbină la o turație de 150 rotații/min, aburul tehnologic fiind asigurat de două cazane cu Ńevi având o suprafață de 70 metri pătrați fiecare şi folosind drept combustibil gazul de furnal epurat sau mangalul mărunt”, arăta Romulus Ioan, în „A doua epistolă către hunedoreni”, volumul dedicat istoriei metalurgiei din Hunedoara.
Râul Zlaşti a fost folosit timp de mai multe decenii pentru răcirea instalaţiilor şi a furnalelor din Uzinele de Fier, iar surplusul său era folosit de o micro-hidrocentrală, cu o putere de 65 KW, înființată lângă digul lacului de acumulare Zlaști. Debitul râului era insuficient pentru a o alimenta, astfel că stația hidroelectrică funcționa rar.
Doi dintre cei trei piloni ai apeductului au rămas în picioare, însă conductele și structurile de fier ale acestuia, au dispărut, cu timpul. Din vechiul baraj au rămas câteva ziduri și bazine, dar cele mai multe dintre componentele de fier ale sale, vechi de peste un secol, au fost jefuite și distruse.
În jurul Hunedoarei, pe râurile Zlaști, Cerna și Runc (Govâjdia), au fost construite mai multe amenajări hidroenergetice.
