17.7 C
Deva
sâmbătă, iulie 13, 2024

(VIDEO) Viaductul uriaș de la marginea Hunedoarei, „relicva” fostei căii ferate spre Ținutul Pădurenilor

Au trecut peste 120 de ani de la înfiinţarea căii ferate Hunedoara – Ghelari, pe care trenurile cu localnici şi muncitori, cu vagoane încărcate cu minereu de fier, piatră şi buşteni au circulat aproape neîntrerupt timp de un secol, legând Uzinele de Fier şi Hunedoara de carierele şi exploatările miniere şi forestiere din Ţinutul Pădurenilor.

Calea ferată a Hunedoarei de aproape 20 de kilometri, străbătea văile Zlaştiului şi Govâjdiei, înfăţişând călătorilor un traseu spectaculos, pe care se înşirau tuneluri, poduri în curbă şi viaducte construite în vremea Austro-Ungariei. La sfârşitul anilor 2000, vechiul traseu al mocăniţei a fost dezafectat, iar liniile ferate, podurile şi podeţe, împreună cu garniturile feroviare au fost valorificate la „fier vechi”.

Vechile cantoane au rămas şi ele părăsite, iar unele au fost demolate pentru materialele de construcţii, în timp ce majoritatea traverselor de lemn au dispărut. Scheletul unui viaduct care se ridică la peste 20 de metri deasupra râului Zlaşti şi a şoselei Hunedoara – Cerbăl a rămas însă neclintit.

Linia ferată a fost luată de pe el, împreună cu o parte a elementelor metalice, însă structura uriaşă al monumentului, înlocuită parţial în 1996, nu a putut fi luată. În apropiere de viaductul de la marginea Hunedoarei, izolate la poalele unei cariere de piatră, au existat mai multe case şi barăci folosite de muncitorii din zonă. Doar una a rămas în picioare şi este încă locuită.

Gheorghe Nicoară are 72 de ani, a lucrat în minerit şi locuieşte în căsuţa din traverse de lemn de la poalele carierei de piatră şi din vecinătatea viaductului. Construcţia din lemn în care hunedoreanul şi-a găsit refugiul a fost ridicată, povesteşte acesta, de către un fost prizonier român în Siberia, care în perioada de prizonierat mai construise astfel de locuinţe şi în Uniunea Sovietică.

Din bârne de lemn, la care s-au adăugat traverse de cale ferată, casa a rezistat trecerii timpului, în timp ce clădirile din cărămidă şi bolţari din vecinătatea ei, şi fostul depou al mocăniţelor, aflat şi el în apropiere, s-au prăbuşit. Nicoară duce o viaţă liniştită aici, într-o zonă în care a copilărit, deşi acum casa lui nu mai are nici apă curentă şi nici electricitate. Utilităţile au fost oprite, la fel ca şi în alte cantoane, odată cu desfiinţarea liniei ferate.

„Calea ferată datează din 1900, la fel la fel şi podul vechi de aici. Pe ea, prin faţa casei mele, trenurile treceau din oră în oră, încărcate cu minereu de fier de la Reţişoara (Ghelari). Într-o perioadă se încărcau şi lemnele pentru minele de Ghelari. Era trafic intens. La orele de vârf. circulau personalele cu călători, oameni din toate satele din Ţinutul Pădurenilor. S-a făcut navetă pentru cele trei schimburi din combinatul siderurgic al Hunedoarei”, spune Gheorghe Nicoară.

Hunedoreanul crede că singurul viitor al căii ferate ar fi transformarea acesteia într-un traseu turistic. „Viaductul şi celelalte construcţii mari ale sale pot fi considerate monumente istorice, dar unele au fost tăiate pentru fier vechi, fără să se ţină cont de importanţa lor”, spune Gheorghe Nicoară.

Știri Similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/