Anul acesta, la 25 octombrie, Ziua Armatei Române are un context aniversar deosebit. Se împlinesc 70 de ani de când, la Carei, în 25 octombrie 1944, era eliberată „ultima palmă de pământ românesc”, izbăvindu-se de sub ocupaţia hortistă Ardealul de Nord. În operaţiunile de eliberare a teritoriului Transilvaniei, răpit prin Diktatul de la Viena, oştirea română îşi adusese un covârşitor sacrificiu: la campanie au participat peste 275000 ostaşi de toate gradele, aproape 50000 dintre aceştia fiind morţi, răniţi sau daţi dispăruţi
Cu toate acestea, în relaţie cu România, Armata Roşie a exploatat „chestiunea Ardealului de Nord” ca pe o masă de şantaj, pentru a-şi asigura parteneriatul forţelor armate române, pe Frontul de Vest, până la victoria finală. Deşi, la modul oficial, dezrobirea nordului Transilvaniei se încheiase, la 25 octombrie 1944, acest teritoriu a revenit la trupul ţării, din mâinile ruşilor, abia în luna martie 1945, după instaurarea „primului guvern democrat” condus de dr. Petru Groza.
O eliberare dedicată lui Mihai I
În acelaşi timp, 25 octombrie este şi ziua de naştere a Regelui Mihai I. Şi, din câte o demonstrează jurnalele de operaţii ale armatei, eliberarea Ardealului de Nord îi fusese dedicată monarhului. La acea dată, linia frontului depăşise, deja, fruntariile istorice ale ţării, însă, în zona Carei-Satu Mare, unităţile militare române s-au oprit, tocmai pentru a-l omagia pe rege, închinându-i această veritabilă epopee. Se evidenţia, astfel, unul dintre binomurile esenţiale pe care se edificase România modernă: Armata şi Regele. Numai că, după 1947, vechile clişee ale istoriografiei comuniste au încercat să obtureze, să camufleze această legătură intrinsecă dintre armată şi capul oştirii.
Aportul hunedorenilor
Mărturii documentare inedite din arhivele militare relevă că, la eroica şi temerara campanie de eliberare a Transilvaniei de Nord, şi-au adus o importantă contribuţie şi unităţile armatei române din judeţul Hunedoara.
Astfel, după ieşirea din alianţă cu Axa, în perioada 24-28 august 1944, ostaşii hunedoreni ai Regimentului nr. 92 „Decebal” Orăştie au acţionat pentru dezarmarea trupelor germane aflate pe Valea Oltului, la Podu Olt, Tălmaciu, precum şi în zona sibiană, la Veştem, Turnişor, Moşna. La 25 octombrie 1944, acest regiment se afla în zona Carei, luptând pentru eliberarea ultimului petec de pământ al Transilvaniei!
Moţii i-au aruncat peste graniţă pe nemţi
Plecaţi de la Brad, militarii Batalionului nr. 11 Vânători de Munte „Hatmanul Luca Arbore” s-au angajat în lupte, sub coordonarea Diviziei 3 Munte, comandată de legendarul general Leonard Mociulschi. Cu referire la eroismul de care au dat dovadă montanii brădeni, în operaţiunile de eliberare a Ardealului de Nord, Ordinele de Zi ale Armatei I-a consemnau „În Munţii Apuseni, batalioanele de moţi au deschis din nou cartea vitejilor străbuni. După cum tribunii lui Avram Iancu au apărat cu coasa şi toporul drepturile Neamului Românesc asupra pământului strămoşesc, tot aşa şi acum, Divizia 3 Munte a nimicit unităţile inamicului pătrunse pe văile munţilor. Vânători de Munte, voi aţi îndeplinit prin lupta voastră primul pas pentru reîntregirea Transilvaniei!”.
Povestea unui vânător de munte
Dar, să dăm glas „Amintirilor” unui veteran al acestui batalion – colonelul (r) George I. Leucian, pentru a ne înfăţişa drumul moţilor brădeni pe front: „În luna august 1938, am fost încadrat copil de trupă la Batalionul 11 Vânători Munte «Hatmanul Luca Arbore» Brad, iar de la 12 iulie 1944, aveam doar 17 ani, am devenit sergent voluntar, comandant grupă de transmisiuni… Începând cu 23 august 1944 şi până la terminarea războiului, am participat cu unitatea la luptele pentru eliberarea Ardealului de Nord de sub ocupaţia hitleristo-horthystă şi pe teritoriul Ungariei şi Cehoslovaciei. Între 23 august 1944 – 12 octombrie 1944, unitatea s-a acoperit de glorie în luptele de apărare din intrândul Oradea – Vaşcău – Beiuş, unde au căzut mulţi camarazi. Cele mai grele lupte, la care unitatea a participat în zilele de 13-17 septembrie, au fost la Vintere, Ceica Răbăgani, Dealul Săucani, Pocola şi Beiuş. La Beiuş, inamicul a contraatacat de cinci ori, în ziua de 17 septembrie, dar a fost respins cu mari pierderi. În luptă, a căzut locotenent-colonelul Nicolae Cristescu, comandantul unităţii, care după distrugerea a două tanchete inamice, a fost lovit de o rafală de mitralieră […]. Am continuat luptele pentru eliberarea oraşului Oradea şi pe teritoriul Ungariei… Referindu-se la noi, comandantul marii unităţi sovietice menţiona următoarele – «…Cei din Batalionul 11 Vânători Munte au acţionat cu vitejie şi curaj în luptele cu germanii, soldaţii aceştia dând dovadă de un imens curaj».
La sfârşitul lunii august 1944, Divizia 2 Munte Deva, supranumită şi „Divizia de cremene”, îşi avea batalioanele încazarmate, spre refacere şi completare, în garnizoanele de reşedinţă: Deva, Haţeg, Hunedoara şi Vulcan.
Cum au întors haţeganii armele
Ziua de 23 august 1944, cu arestarea Mareşalului Antonescu, „Proclamaţia către Ţară” a Regelui Mihai şi transmiterea către armată a indicativului de acţiune „Stejar, extremă urgenţă!”, avea să găsească Batalionul 10 Vânători de Munte, în oraşul Haţeg. În noul context geopolitic creat, unitatea a acţionat în compunerea Armatei 1-a, comandată de generalul Nicolae Macici. La 25 august, batalionul pleca din Haţeg spre Orăştie, unde a realizat un front de apărare a culoarului râului Mureş, pe aliniamentul Cigmău – Orăştie. După 30 august, a fost redislocat în raionul Lancrăm, iar de aici, primeşte misiunea de a înainta pe valea Arieşului, în inima Munţilor Apuseni, ca parte componentă a forţelor destinate eliberării Clujului. Între 12-16 septembrie, îi regăsim pe haţegani în luptele de la Cacova Ierii, Iara, Buru, Muntele Băişoara.
Ruşii i-au omorât „din greşeală”
Dintr-o eroare mai mult decât regretabilă, la Băişoara, în ziua de 16 septembrie 1944, noii „aliaţi” ruşi confundă trupele Batalionului 10 V.M. cu inamicul, executând trageri cu artileria asupra ostaşilor hunedoreni! Sunt omorâţi 5 soldaţi şi răniţi alţi 8 militari. Până către 9 octombrie, batalionul reuşeşte să înainteze impetuos către Cluj, cucerind aliniamente succesive la Finişel, Stolna, Someşul Rece, Luna de Sus, Masivul Gilău. După eliberarea Clujului, Batalionul 10 V.M. a participat la bătălia de eliberare a Oradiei, din 11-13 octombrie 1944. La 17 octombrie, ajunge la fruntariile de nord-vest ale ţării, în zona Diosig, pentru a se angaja pe Frontul de Vest, până în Munţii Metalici Slovaci, Javorina, Tatra Mare, Tatra Mică şi Carpaţii Albi.
Lista eroilor căzuţi
Din rândurile Batalionului 10 V.M. Haţeg, au căzut eroic, pentru dezrobirea pământului sfânt al Transilvaniei, următorii vânători de munte hunedoreni: sergent Turc Teodor (din Brad), caporal Tamaş Toma (din Sălaşu de Jos), soldat Almăşan Nicolae (din Zdrapţi), soldat Budriş Trandafir (din Lunca Cernii), soldat Crăciun Pavel (din Unciuc), soldat Herţa Iosif (din Mermezău), soldat Borza Iosif (din Mermezău), soldat Obrejan Gheorghe (din Băuţari), soldat Pârvulescu Ioan (din Vulcan), soldat Petresc Simion (din Răchitova), soldat Onescu Aurel (din Răchitova), soldat Iorgoni Gheorghe (din Răchitova), soldat Lăzărescu Viorel (din Peşteniţa), soldat Răgaci Sebastian (din Vâlcelele Rele).
Pentru vitejia lor, vânătorii de munte din „Divizia de cremene”, respectiv din Batalioanele nr.7 Deva, nr.9 Vulcan, nr.10 Haţeg, cei „care s-au acoperit de glorie nepieritoare… pentru dezrobirea Ardealului”, au fost citaţi pe Ordin de Zi de comandantul Armatei a 4-a, generalul Gheorghe Avramescu: „În operaţiile din Ardeal, Divizia 2 Munte Deva este prima mare unitate din Armata Română care aleargă la frontieră pentru a opri furia germano-maghiară […]! Pentru eroismul dovedit pe câmpul de luptă, citez pe Armată trupele Diviziei 2 Munte,… împreună cu Batalioanele 7, 8, 9, 10, 15 şi 16 Vânători de Munte”.
Ostaşii hunedoreni la parada victoriei
Mai trebuie amintit că, după încheierea războiului, vânătorii de munte hunedoreni şi-au trimis reprezentanţii la „Parada Victoriei”, desfăşurată la 23 august 1945, în Bucureşti. Sacrificiile aduse pe câmpurile de onoare ale celui de-al Doilea Război Mondial şi aportul la victoria finală le-au fost recunoscute de înalta conducere a ţării, la Palatul Regal, prin decorarea Drapelelor de Luptă cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul”.
De ce tac încă manualele
Chiar dacă manualele de istorie din şcoli tac, la 70 de ani de la dramaticele evenimente, iată, mărturiile documentare din arhive vorbesc publicului hunedorean despre epopeea înaintaşilor pentru reîntregirea Ardealului sfânt, despre iubirea de ţară, eroismul şi jertfa unei generaţii pilduitoare.
În calendar, 25 octombrie este ziua de omagiere a Armatei Române, instituţia care, potrivit ultimelor sondaje, ocupă primul loc la capitolul încrederii românilor. Dar, este şi ziua de naştere a Regelui Mihai de România, singurul conducător de stat, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aflat încă în viaţă. La Mulţi Ani, Armata Română! La Mulţi Ani, Majestate!
