Autorităţile comuniste şi conducerea de partid au privit ca adevărate ameninţări cele mai neînsemnate cereri adresate lui Nicolae Ceauşescu în scrisorile trimise de oamenii nemulţumiţi în anii 1970.
Scriitorul Eugen Evu (71 de ani) a fost unul dintre numeroşii hunedoreni care au avut de pătimit de pe urma scrisorilor adresate lui Nicolae Ceauşescu, care au fost interceptate de organele de represiune ale regimului comunist. În 1982, nemulţumit de sărăcia şi mizeria în care familia sa era nevoită să trăiască, i-a trimis o “anonimă” lui Nicolae Ceauşescu. În scrisoare, Evu se plângea de condiţiile de muncă în Hunedoara şi îi sugera prim-secretarului PCR să plece de la conducerea ţării. De mai mult timp, povesteşte Eugen Evu, el se afla deja în atenţia Securităţii, fiind denunţat de prieteni pentru afirmaţiile făcute la adresa regimului. Scrisoarea din 1982 i-a adus o cercetare penală. Poetul hunedorean povesteşte că timp de doi ani, a fost hăituit în anchetele securiştilor. În urma verificărilor olografice, Evu a fost silit să recunoască trimiterea scrisorii, descrisă de anchetatori ca fiind „duşmănoasă, care a agitat spiritele muncitoarelor de la fabrica de încălţăminte din Hunedoara”, locul unde lucra soţia sa. Poetul le-a declarat atunci anchetatorilor că i-a scris lui Ceauşescu pe fondul unei depresii şi a nemulţumirilor personale, iar Securitatea nu a luat măsuri penale împotriva sa. „Nu trebuie, sub nici un motiv, să i se creeze statut sau platfomă de protestatar (disident)”, transmiteau reprezentanţii Securităţii, potrivit unuia dintre documentele CNSAS.
Anchetat pentru bancuri cu comuniştii
Eugen Evu era caracterizat în notele Miliţiei ca fiind o „fire aventurieră”, “element cu manifestări duşmănoase faţă de orânduirea socialistă din ţara noastră”, “cu relaţii suspecte cu cetăţeni străini”, potrivit caracterizărilor din notele informative. La începutul anilor 1970, lucra la acea vreme ca mecanic în complexul minier din Teliuc (Hunedoara) şi frecventa Cenaclul literar. Nu numai scrisoarea trimisă lui Nicolae Ceauşescu, dar şi un banc spus colegilor de la locul de muncă i-a adus neplăceri. „Venind la birou, fostul angajat al întreprinderii, Eugen Evu, ne-a relatat o serie de bancuri politice la adresa Secretarului General al PCR. Bancul se referea la lipsa combustibilului lemnos şi felul cum să-l procure unele persoane. Bancul în esenţă are următorul cuprins: într-o zi Secretarul general s-a travestit şi a plecat într-un sat să vadă cum stau oamenii cu lemnele. Intrând la prima casă, la a doua etc., a văzut că oamenii nu au lemne. La capătul satului vede o căsuţă mică şi o stivă de lemne mai mare decât casa. Intrând înăuntru, familia era compusă din şapte copii şi întrebând cum reuşesc să aibă lemne, proprietarul i-a spus: când trec camioanele cu lemne din pădure familia iese şi strigă “Trăiască Ceauşescu” şi atunci încărcătorii aruncă lemnele în ei”, se arăta într-un denunţ înregistrat la Securitate în 1971, împotriva lui Eugen Evu.
Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara păstrează mai multe dosare care prezintă modul în care conducerea de partid şi Miliţia se comportau faţă de cei care îi scriau lui Nicolae Ceauşescu, pentru a se plânge de condiţiile în care trăiesc. Reclamaţiile transmise de hunedoreni le aduceau acestora mari probleme. În 15 septembrie 1972, data în care Nicolae Ceauşescu a ajuns în vizită la Hunedoara, 14 oameni care iîi trimiseseră scrisori de nemulţumire liderului comunist au fost aduşi la sediul Miliţiei din Hunedoara, potrivit documentele de la Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara. Autorităţile se temeau ca hunedorenii să nu creeze neplăceri pe durata desfăşurării vizitei. În ce priveşte scrisorile lor, ele nu au mai primit răspuns. În schimb, conducerea de partid a întocmit fiecăruia dinter reclamangii fişe care conţineau informaţii denigratoare despre viaţa personală a acestora, despre locurile de muncă şi, în special, despre problemele pe care ei le-au creat în trecut.
Un caz este al Mariei Grigore, născută în 1917, care în scrisoarea trimisă lui Nicolae Ceauşescu solicita să i se recunoască vechimea în muncă sau să i se dea dreptul să locuiască fără a plăti chirie şi taxe comune, deoarece avea şapte copii în întreţinere. Scrisoarea muncitoarei din Hunedoara a fost oprită la partid, în schimb femeia a avut de suferit. A ajuns şi ea la Miliţie pentru a da declaraţii, iar vecinii şi apropiaţii săi au fost supuţi interogatoriilor. „Din punct de vedere al comportării arătăm că nu în toate cazurile a dat dovadă de bună cuviinţă faţă de colegii de muncă, cât şi faţă de conducerea întreprinderii, organul sindical etc. Însă în repetate rânduri a fost chemată la organul de partid, sindicat, conducerea întreprinderii, unde i s-a atras atenţia asupra reclamaţiilor neîntemeiate făcute la organele superioare”, se arăta în fişa personală a reclamatei, întocmită de membrii din Hunedoara, din conducerea partidului. „Cu ocazia vizitei conducerii de partid în Hunedoara, Grigore Maria a fugit de la serviciu pentru a da scrisoare, care de fapt este neîntemeiată”, completa căpitanul de miliţie Gheorghe Bularda.
A vrut să se arunce în faţa maşinii lui Ceauşescu
Gheorghe Pomîrleanu, născut în 1929 şi pensionat de boală, îi scrisese lui Ceauşescu pentru a-i solicita serviciu, întrucât avea un ochi lipsă şi nu putea trăi din pensia de boală. Împotriva lui s-au dezlănţuit membrii de partid, care îl caracterizau drept „un tip scandalagiu şi beţiv, care în urmă cu patru – cinci ani, în timpul unui scandal provocat de el în Restaurantul Dunărea, şi-a pierdut un ochi. Trăieşte în concubinaj cu o cetăţeancă pe care o bate deserori şi o alungă din locuinţă”, se arăta în fişa păstrată la Arhivele Naţionale – judeţul Huendoara. Vecinii săi au dat declaraţii la Miliţie despre autorul scrisorii. „Se ceartă cu toţi vecinii cărora le adresează vorbe jignitoare şi îi ameninţă că-i va tăia cu toporul, pentru că nu-l lasă în pace. În ziua de 15 septembrie 1972, Pomîrleanu a fost găsit pe traseul pe care urma să treacă coloana oficială, manifestându-se că se va arunca în faţa maşinii tovarăşului general Nicolae Ceauşescu”, se arăta în nota semnată de lt. maj. de miliţie Adrian Picus. Hunedoreanul a fost ţinut la Miliţie, în ziua vizitei lui Nicolae Ceauşescu.
Nu erau luaţi în seamă
Ecaterina Răducu, născută în anul 1936 şi pensionată de boală, îi scrisese lui Nicolae Ceauşescu pentru a reclama că nu era mulţumită cu pensia de boală de 461 de lei. După ce scrisoarea a ajuns la partid, miliţienii au căutat-o pe femeie şi au stat de vorbă cu vecinii acesteia. Oamenii i-au spus că muncitoarea nu le-a făcut probleme. „Pe stradă însă face scandal cu anumite persoane. Arătăm că s-a bătut pe stradă cu Vasile Maria, fostă prietenă de familie, pentru probleme familiale. A reclamat conducerea combinatului că nu îi asigură un loc de muncă uşor (gestionar, curieră, telefonistă etc.) sub pretextul că nu are mijloace de existenţă”, o caracterizau cei de la partid. Ana Popescu, născută în 1955, îi scria lui Nicolae Ceauşescu pentru a-i cere să fie reprimită la locul de muncă din Combinatul Siderurgic Hunedoara, în funcţia de casier, însa reclamaţia ei s-a oprit la filiala locale a partidului, pe motiv că femeia a primit mustrări în trecut pentru „atitudine ostentativă faţă de conducerea partidului”.
În ziua de 15 septembrie 1972, în care Nicolae Ceauşescu vizitase Hunedoara, în timp ce reclamangii erau consemnaţi la Miliţie, mii de oameni au fost mobilizaţi pentru a crea atmosfera de sărbătoare în care urma să fie primit liderul comunist în Hunedoara.
