Sunt fel de fel de pomanagii pe lumea asta. Unii cer un leu, alţii o bucată de pâine.
Ăsta de care vorbim cere o candidatură. De când a fost debarcat, democratic şi în lacrimi, de la dregătoria lui din micul târguleţ unde nici berea nu mai curge, omul nostru mai are un singur dor: să mai candideze o dată.
Nu contează unde: la primărie, la parlamentare, euro sau nu, la prezidenţiale sau, dacă i s-ar cere, chiar la Vatican.
Dar să vezi ghinion! Nici un vehicul electoral nu opreşte în staţia lui.
Cei care le conduc ştiu ei de ce. De fiecare dată când l-au urcat în căruţă, candidatul lu’ peşte a vrut imediat să ia el hăţurile.