Nu există primar (cât de mărunţică ar fi „parohia” lui) să nu ardă măcar o paranghelie pe an cu bani publici. Zilele comunei, măsuratul oilor, scosul crucii, orice pretext e bun pentru bairam cu lovele de la stat. Şi micile ciupeli aferente.
Dar ce ar fi dacă bairamul ăsta ar deveni, aşa, un fel de moară? O râşniţă în care bagi bani publici şi scoţi profit privat. Un proaspăt ales de urbe istorică a înţeles, neaşteptat de repede, oportunitatea. Şi la prima fiestă populară a inaugurat un parteneriat public-privat colosal. A scos din visteria publică zeci de mii de lei, lumea s-a distrat, dar bilete la spectacol a rupt un coleg roşu de partid pe firma lui. Ca la o nuntă perversă unde contribuie toţi mesenii, pentru ca darul să îl ia la urmă naşul. A primăriei, desigur !