Frecuşurile politice de la oraş tulbură veşnicia înţelegerilor de la ţară, acolo unde – de când îi lumea-lumea – partidele n-au făcut mare brânză. Mai ales în comunele mici, de munte, aşa-zişii oameni politici se încuscresc şi partidele sunt corcite în alianţe ce par total aiurea dacă stai să te uiţi de la oraş înspre ele. Într-o astfel de comună, primarul liberal e pus să-l dea afară pe vice care-i pesedist şi musai trebuie mătrăşit. Primarul se codeşte că „duşmanul” de partid e om cumsecade şi mai are de stat „num’-un miez” până să plece singur de pe funcţie. Îi vine sorocul la pensie. Liberalul merge cu jalba la împărăţie să-l scutească de schimbarea cumătrului roşu şi galbenii se-ndură de el şi-şi fac pomană cu pesedistul. Nu trece mult că încep ăilalţi şi tragă de primar să le dea omu’ afară că altfel nu mai pupă bani de la guvern. Primarul s-o scărpinat în clop şi-o plecat în concediu. Luna ce vine nici necuratul nu ştie cum se sucesc domnii de la oraş şi poate scapă şi vicele cu pensie de la primărie.