Se vorbeşte foarte mult despre statul de drept. Ba, chiar exagerat de mult, raportat la realitatea existenţei şi funcţionării acestuia! Propagandistic, demagogic, papagaliceşte! Se vorbeşte! Dar statul de drept, cel care aşează deasupra societăţii, deasupra oamenilor egali în drepturi şi obligaţii, deopotrivă, scutul şi paloşul legii, există, cel puţin în această Românie, doar pentru „cei mai egali în drepturi decât alţii”… Omiţându-se mereu că supremul drept al omului este libertatea!
Iar statul de drept ni se înfăţişează mai deseori ca statul instituţiilor de drept, de justiţie, statul poliţienesc, statul DNA, statul CCR, statul CSM, statul ANI, statul ÎCCJ, statul CNA…Judecând după cele 7-8 poliţii, servicii secrete de urmărire, după Jandarmerie, după „n” societăţi, servicii şi firme private de pază şi securitate, mai multe decât fabrici şi uzine, suntem de fapt statul bănuiţilor, suspecţilor, urmăriţilor, cercetaţilor, producătorilor de dosare penale, penalilor şi condamnaţilor! Parlamentul nu face legi pentru construirea statului de drept.Ci, pentru…drepturile membrilor săi! Dar se supără Parlamentul rău de tot şi invocă democraţia, când hotărârile sale sunt respinse- politic!- de bau-bau-ul CCR, sau celălalt, ÎCCJ! De ce însă parlamentele iniţiale au creat aceşti monştri (caracatiţe?) cu multe capete aparţinând partidelor politice? Ca statul român să pară democratic! Că numai aparenţele contează în statul de drept din această Românie!
Adică, ANI asta a madamei Macovei, care nu prea există prin Europa (ANI, nu madama; ea este, bine merci), poate călca totul în picioare: votul popular, Parlamentul, CCR, Parlamentul European, în numele cui??? Iar CNA face doar cenzură politică! Exact ca fosta secţie de presă a CC al PCR! Dar nu cenzurează incultura, mitocănia, curvăsăreala din emisiuni tabloide. Nici reclama la cămătăriile tot mai multe şi mai perfide, mai perverse. Înfiinţaţi şi o instituţie pentru cenzurarea presei scrise! Sau, aşteptaţi ca asta să dispară cu totul. Să rămână numai ziarele colorate, deocheate şi goale, pentru minţile slabe. Care se-nmulţesc, de minţile slabe vorbim, mai ceva ca facultăţile producătoare de sfertodocţi. Şi semidocţi, mă rog…
Şi-n haosul ăsta de drept şi justiţie, vine preşedintele Băsescu şi, pe bună dreptate, dixit:”Statul de drept sunt eu!” (Mai cate- goric decât chiar Ludovic al XIV-lea, monarhul absolut, care era doar…Statul:”L’Etat c’est moi”). O reacţie băsistă la isteria şi disperarea cu care vreo patru televeziuni ce-i lustruiesc păpucii, şi nu numai, vor să acrediteze ideea, drept adevăr, că România este condusă de Văranu, alias Dan Voiculescu! (Turcescu chiar a spus-o răspicat şi indignat). Ceea ce ar aduce profunde ofense, jigniri, desconsideraţie şi umilinţă atât preşedintelui, premierului, cât şi tuturor instituţiilor,instanţelor şi… invenţiilor statului român de drept! Strâmb!
NICOLAE STANCIU