Un plăcintar din buricul târgului de reşedinţă judeţeană o face de rahat fără ca igieniştii reţelei sanitare să lase capacul pe spurcăciune.
Nici pe boactării administraţiei locale nu-i scapă nevoile să meargă în control.
Dugheana cu pricina plăcintăreşte lângă trei catarge şi gospodinele de serviciu se uşurează – iertaţi de vorbă – într-un fel de hârdău aşezat la câţiva centimetri de făcăleţul cu care îmblătesc aluatul.
În alte vremuri nu de mult apuse, fostul proprietar „înţepase” duda cu apă de ploaie ca să-i dreneze şi lui latrina.
Mai apoi, coşmelia a fost mutată câţiva paşi mai hacana şi a rămas cu scăpăul de scârnăvie în aer.
Afacerea pute de la o poştă (veche) fără să le miroase şi celor ce ar trebui să ne apere de pântecarie.
