Mândra de a fi hunedorean a devenit subiect de dezbatere în mediul virtual. Pe Facebook, spiritele se agită când e vorba de Hunedoara. Am observat acest lucru după ce un adolescent s-a filmat în timp ce lua la mişto oraşul şi pe cei care trăiesc aici şi a postat înregistrarea pe Internet.
Ironiile omului nu aveau cine ştie ce haz sau originalitate, dar poate asta e doar părerea mea. Oricum, realizatorul clipului nu s-a supărat văzând câtă lume îl înjură pentru opera sa. În schimb, s-au înfuriatla vederea filmuleţului o mulţime de „hunedoreni mândri”. Doamne-fereşte să le spui ceva de rău despre Hunedoara. O să te „combată” până în pânzele albe. În faţa ochilor lor, oraşul e un colţ de Rai neexplorat, o destinaţie de vis, căreia nu e bine să îi strici imaginea, aşa cum ar fi făcut-o tânărul în cauză.
Mă uimesc astfel de oameni, am impresia că trăiesc într-o lume paralelă, unde locul lor de baştină e mereu ţinta duşmanilor, a celor care nu vor ca acesta să prospere. Iar ei luptă, la modul virtual, împotriva răuvoitorilor. În Hunedoara funcţionează teoria conspiraţiei. Sau a victimizării în masă. Sunt destui localnici care cred că oraşul a sărăcit pentru că aşa au vrut străinii sau guvernul. Tot aici, o mulţime de iubitori de fotbal o să îţi spună că echipei Corvinul i-au fost puse beţe în roate pentru că „deranja”. E recomandabil să fii de acord cu ei pentru că nu acceptă alte păreri, iar dacă nu eşti, atunci să îi laşi în pace.
Pe alţi hunedoreni îi aud declarând că „speră să fie bine”, cândva, într-un viitor în care oamenii aceştia trăiesc cu gândul, dar fără să facă mare lucru pentru a-şi schimba soarta. Sunt prea ocupaţi cu viitorul pentru a mai vedea prezentul. Totuşi, în Hunedoara sunt puţini cei care „speră” la un viitor luminos. Trecutul e mai accesibil, pentru că ai cu ce te mândri. Hunedoara a avut o istorie frumoasă. Aici a funcţionat un combinat şi o industrie minieră, care nu ştiu cum se face că s-au prăbuşit fulgerător. Până la urmă nu ştiu cât de bine face polemica despre Hunedoara sau cum e să strigi cu voce tare că eşti mândru hunedorean. Eu n-o să fac asta vreodată, nu mă bat cu pumnul în piept că sunt din Hunedoara, că doar nu sunt un adevărat patriot local. Dar îmi place să trăiesc aici, deocamdată, în ciuda problemelor pe care le are oraşul. Şi, între timp, îi aştept pe adevăraţii patrioţi locali să arate ce pot.
