Spun zvonacii că şefa unui spital de gară din judeţ şi-a primit bossul de la Bucureşti cu oalele în pod.
Măsura a fost luată fără Şovaială de faţă, pentru că trebuia musai ca tata transportatorilor să vadă noile cuceriri ale tehnicii medicale într-un nou cabinet.
Şi cum spaţiul locativ e mic, managereasa a transformat în cabinet de consultaţii cămara veselei.
Oalele, oliţele, farfuriile, paharele şi polonicele au fost relocate în pod.
Fără Şovaiala a plecat, dar oalele nu au mai coborât.
De atunci, ora mesei în spitalul de gară se lasă cu un desant aerian de veselă coborâtă cu funia din pod.
Iar în loc de „să ne fie de bine”, care cu oala, care cu polonicul sau solniţa, salariaţii urcă vesela înapoi la cucurigu.
Lăudabilă pare a fi şi grija aproape bolnavă a manageresei ca alimentele date bolnavilor să fie sclipitor de proaspete.
Totuşi e puţin exagerată măsura luată pentru asta!
Chiar era nevoie ca roşiile, cartofii şi castraveţii să fie aduşi cu Salvarea?
