Orgoliile politice sunt nemăsurate, peste tot în ţară. Să luăm, de exemplu, judeţul H. Aici, între primarul municipiului B. şi cel al comunei R. există rivalităţi mai vechi, încă de pe vremea când ambii trudeau la mină. Cei doi sunt cunoscuţi mai mult ca lider sindical, urbanul, şi ca fotbalist, ruralul, făcând parte din partide diferite. De puţină vreme primarul din R. a renunţat la PDL pentru a deveni independent, iar cel din B. continuă cu PSD. Dar edilul de B. nu uită rivalităţile mai vechi şi nu scapă ocazia de a-l împunge pe primarele de R. Ultima ispravă a sindicalistului, pentru a da apă la moară rivalilor edilului de ţară, a fost numirea pe un post de conducere, la o societate falimentară, dar ce mai contează acest aspect, când salariile ştăbărimii sunt plătite fără întârzieri, a soţiei eternului contracandidat, de la PNL, al fotbalistului la fotoliul de primar de comună. Iar această mişcare s-a făcut, cu siguranţă, cu ştirea mai marilor locali din judeţul H. din PSD, că dacă s-a făcut peste capul lor înseamnă că edilul municipal, grevist al foamei notoriu, de-şi poate da doctoratul în nutriţie, le dă cu flit. Şi să mai spună cineva că USL nu funcţionează…
Şi, totuşi, USL funcţionează
