Colos industrial. Picioare de lut. Biroul Numărului Unu. Mare, somptuos, mobilier proletcultist. Se caută soluţii de finanţare.
Telefon UNU- Germania. “Nein? Nu puteţi investi la noi? Keine incredere?! Scheise!!!”.
Telefon DOI-CHINA. “怎麼樣？Să mai aşteptăm cinci ani? Murim! Dead ! Kaput! Sepuku!”.
Telefon TREI-Guvern. “Da, să trăiţi! Nu sunt bani? Am înţeles ! Ne descurcăm, cum dracu?! Să trăiţi!”.
Numărul Unu cheamă şeful administrativului.
“Gicu, fii atent la mine! Automatul ăla de cafea de la proiectare consumă curent ca dracu. Dublează-i naibii chiria la om, să schimbăm şi noi măcar două şuruburi la ţukunfăr. Hai, trap!!!” 
