La piaţa centrală a Devei era hărmălaie mare în miez de noapte. Doi cheflii se căzneau din răsputeri să-l liniştească pe al treilea care răspunde la numele de alint „Duţu”. Din vorbe reieşea, cumva, că Duţu era tare supărat pe primar care părea să-i fie şef. „Îi arăt io la p… de primar cum merg lucrurile. Bă, primare, auzit-ai ce zic?” Compatrioţi îl temperau cu: „Taci mă Duţule că te faci de că… Lasă-l în p… de om”. Geaba. Supăratul o ţinea pe-a lui.
Cei mai mulţi ar zice că supărarea e a unuia care a picat pe întuneric într-o groapă nouă, încă ne „cartografiată” de trecători. Cunoscătorii pun durerea şi identitatea celui ce strigă în noapte sub contul unor comisioane compromise. Bine că omul şi-a strigat păsul în gura mare.
Dacă o spunea la telefon aflau mult mai mulţi.
