E plin de ifose. Livresc. Are atitudinea savantă a omului care le ştie pe toate şi e dispus, într-o permanentă sforţare de generozitate, să ofere din prea plinul minţii sale luminate. Stă cu mâinile încrucişate peste pântece şi învârte (morişcă) policari ca un ovrei ce-şi numără în gând câştigul. Îşi zice „academician”. Ba nu. Îşi zice: A-CA-DE-MI-Ci-AN.
Nu se ştie pentru ce. Ce rău să-i fi făcut Academia ca s-o ia la refec în aşa măsură?
Despre marele academician hunedorean ştim că a trecut icnit şcolile înalte la apelul bocancilor. Aşa zic vorbe din bătrâni.
Mai apoi a încasat de la viaţă tot felul de doctorate şi de „docente”. Acu şi-a trecut la prefix şi „Acad.”, deşi nu figurează pe nicio listă a Academiei Române.
Nici la Akkademia de bere nu a intrat (prea des) şi e puţin probabil să fi obţinut „pe bune” statut de akkademician.
Cel mult – membru corespondent la „Carul cu bere”.
