Astăzi i se rostește numele de milioane de ori. Ne dictează destinele și e președintele României. M-am tot gândit unde și când l-am văzut prima oară în viu, cum se spune. Prima întâlnire n-a fost prea spectaculoasă. Era chiar în prima mea zi de muncă la Pro FM Hunedoara. Se întâmpla în 17 iulie 1997. Pentru că urăsc lifturile, am urcat pe scări. Sediul Pro TV Deva și birourile Pro FM Hunedoara erau la etajul al IV-lea, la IPH. Când am ajuns în hol, s-a deschis ușa liftului. A ieșit de acolo ministrul Transporturilor Traian Băsescu. Am intrat în biroul directorului, ministrul rămânând prin redacție. L-am zărit cum se hlizea cu colegii, că ziariștii nu erau atunci oameni răi. L-am revăzut după circa patru ani, în septembrie 2001. Eram la „Ziua mărmurarului”, unde altundeva decât la Marmosim Simeria. Orice paranghelie de asta are nevoie si de un moment artistic. Pe scenă se producea Ionuț Fulea, care a uitat de cântec atunci când l-a văzut venind și a început să strige: „Traian Baseeeeeeeesssssssssscuuuuuuuuuuuu! Aplauzeeeeeee! Să-l primim cum se cuvine!”. A urmat o conferință de presă. După ce a atacat Guvernul Năstase, a spus textual, fără ca cineva să apuce să întrebe ceva: „După ce voi încheia două mandate la Primăria Capitalei, voi candida la președinție!”. Era în septembrie 2001! Am notat declarația fără să îi dau prea mare atenție. Nimeni, dar absolut nimeni, nu a dat știrea pe undeva. Agenda în care notasem declarația a ajuns într-o debara. Trei ani mai târziu, când Stolojan s-a retras din cursa pentru președinție și când l-am văzut pe Băsescu plângând de grija lui mi-am amintit de întâmplarea de la Simeria. El plângea, eu scotoceam în debara după agendă. L-am mai întâlnit apoi la Țebea, în 2005. Era deja președinte și, în octombrie 2007, la Hunedoara. A venit atunci de la o degustare de vinuri, de la Arad, parcă. A vorbit 25 de minute despre Tratatul de la Lisabona unei asistențe ce nu pricepea nimic. L-am mai revăzut de vreo două ori la Țebea, în carne și oase. Omul are carismă, indiscutabil, dar parcă și ceva drăcesc în el. Asta am simțit de fiecare dată când l-am văzut.
Băsescu și atât
