Îngrozitor de trist, în miezul civilizației europene de secol XXI, în România se perpetuează cutuma nefirească de a menține educația electorală a românilor în constituția cerșetoriei. Toate campaniile electorale, cu atât mai mult cea pe care o străbatem încinși în aceste zile, promovează un activism care pornește de la ideea că electoratul este nu populația cu drept de vot din România și diaspora, ci o turmă de persoane dezorientate, cu foamea-n gât – cum se spunea într-o vreme.
Ținta strategiilor de campanie politică este românul ca animal rupt de foame, scos în poiana campaniei electorale, momit cu hrană abundentă cățărată în copaci și întărâtat să ucidă orice încercare de a îi abate atenția de la experimentul pavlovian. Electoratul țintă al politicienilor români este cel care salivează abundent, dezorientat de foame și incapabil să caute alte surse de hrană.
Evident, nu are nicio importanță faptul că sunt alegeri prezidențiale, locale, parlamentare… Alegătorul captiv este cel care nu se uită în ochii tăi de activist politic, ci în traista pe care o porți cu tine. Rafinamentul unei campanii electorale superb românești este – așa cum reușește acum, în mare măsură, echipa lui Ponta – să-l faci pe alegător să adulmece vorbe goale și să se sature, temporar, cu promisiuni dezlânate.
Că este așa, rezultă, fără tăgadă, din simple observații de stradă, uliță sau bătătură: românii, în majoritate fioroasă, habar nu au ce alegeri sunt, cine sunt candidații, ce este președintele țării și care e treaba lui. Dar votează, mulți duși ca oile la secții sau urmând un berbec guraliv. Iar indivizi ca Victor Viorel Ponta, nerușinat dorindu-și să fie în fruntea țării, hrănesc acest analfabetism electoral, oferind abundența virtuală a vorbelor demne de marginea șanțului: „ca președinte îți dau pensie mai mare”, „ca președinte îți fac dreptate”, „ca președinte îți ieftinesc șoriciul și slănina”, „ca președinte îți fac copiii directori”… Minciuni sfruntate, spuse cu un zâmbet hâd pe față.
Această strategie merge unsă în România tocmai pentru că onor clasa politică românească a făcut tot posibilul pentru a ține peste 40 la sută dintre români în zona de pericol, sub limita sărăciei, acolo unde este atâta foame încât, în delirul acestei tragice stări, până și vorbele pot ține, temporar, stomacul ocupat cu altceva decât ce-i este firesc.
Dacă vom vota un președinte care ne ține, astfel, în postura umilitoare de cerșetori fără voință la tomberoanele politicienilor, nimeni și nimic nu ne va mai salva de umilința în care trăim și, prin consecințe, de disprețul lumii civilizate.
