-Aşadar, Mişa, care e viaţa ta la Bayer Uerdingen, în Germania?
-Grea, dar bună!
-Adică?
-Adică, se munceşte ca la galere, treabă de care, cum ştiţi, eu nu mă plâng, dar este incomparabil mai greu la antrenamente ca la noi, la cele mai pretenţioase cluburi, ca Steaua, Dinamo, Craiova. Bună, pentru că munca de fotbalist profesionist e bine şi foarte bine plătită!
-Cât câştigi?
-Câştig bine, dar vă rog să trecem la altă întrebare…
-OK. Ce joci în echipă?
-Cam ce am jucat şi aici. Ei joacă cu libero, cu doi fundaşi centrali, şi atunci lateralii devin un fel de mijlocaşi.
-Cum staţi în clasment?
-Pe 14, cam slab, dar ne vom ridica.
– Goluri ai dat?
-Nu încă…
-Cu Ionuţ Lupescu te întâlneşti? Cum o duce?
-Ne întâlnim săptămânal, suntem la 70 de kilometri distanţă; suntem la echipe ale aceleiaşi firme, Bayer.
– Ai maşină nouă, ţi-ai cumpărat, că e la modă?
-Nu mi-am cumpărat, dar am un Ford Sierra; clubul nostru face publicitate firmei Ford, şi aceasta ne dă maşini în folosinţă.
-Ai renunţat tu sau alţii au renunţat la tine pentru Naţională?
-E o chestie mai delicată. Eu aş zice că alţii au renunţat la mine; eu aş fi vrut să vin mereu la lot, cu toată bucuria.
-După câte meciuri?
-87.
-Ce părere ai, poate Mircea Rădulescu să recupereze pierderile din calificări?
-Dânsul nu! Echipa, însă, da! S-au ridicat foarte mulţi jucători tineri, de perspectivă, care, stimulaţi de plecarea noastră, vor trage tare să se afirme, să se lanseze şi Naţionala îi aşteaptă.
-Cum te-ai adaptat, împreună cu soţia, la noua viaţă?
-Bine şi rapid, dar dorul de casă nu e o vorbă goală, ci o realitate, un adevăr care doare!.
-Acum, dacă a venit şi Timofte la voi la club, nu aveţi probleme cu numărul străinilor în echipă?
-Nu, pentru că eu nu mai sunt străin, am şi cetăţenia germană.
-E severă viaţa în club?
-Cum să vă spun? De exemplu, nepunerea prosopului în coş, după duş, se amendează cu 20 de mărci; o întârziere la program de un minut, de o secundă, costă 100 de mărci…
-Şi când te gândeşti că la noi, chiar o absenţă se sancţionează cu o…muştruluială de ochii lumii!… Ai plătit vreo amendă de-asta?
-Aţi uitat că mă cheamă Klein?
-Nu. Ai dreptate. Ce părere ai despre Corvinul?
-Foarte bună! În fiecare luni dimineaţa aflu din ziare ce a mai făcut şi mă bucur când câştigă.Acum are o poziţie bună şi asta e o şansă de a se relansa şi redveni ce a fost…
-Ce-ţi doreşti de la anul 1991, tocmai început?
-Sănătate şi putere de lucru; să am, în iunie, un copil frumos şi sănătos, indiferent de va fi fată sau băiat.
-Felicitări! Şi doamnei Klein, felicitări şi să jucăm la botez!
-Aşa să fie!
