Aveam intenția să dezvolt ideea din cronica trecută despre dătătoarea de speranțe întoarcere a fotbalului reprezentativ la nivel internațional-european. Întoarcere anunțată promițător, poate chiar mai convingător decât naționala „mare”, și de selecționata de tineret sub 21 de ani, calificată glorios la „europeanul” din anul viitor. Dar avalanșa de laude și stridența trompetiștilor la adresa selecționerului debutant și cam necalificat, Mirel Rădoi, m-au ținut deoparte de acest cor zgomotos. Care uită că Rădoi doar a primit un lot și niște rezultate acumulate de predecesorul său, Daniel Isăilă. Care, după un ritual specific românesc, a vrut să câștige mai mulți bani, plecând pe mari promisiuni undeva prin cele deșerturi, unde s-a ales probabil doar cu bani… Caimacul, și de pe munca sa de început: 3 victorii, 3 egaluri, luându-l Rădoi…
Sigur, e foarte bine că Rădoi nu a stricat ce a pornit Isăilă. Dimpotrivă! Ba, directorul tehnic al FRF, Mihai Stoichiță mă asigură că ” Rădoi este un foarte priceput antrenor, are nativ acel ceva ce trebuie să-l aibă un antrenor bun, nu i-aș zice har că e prea pretențios și prețoios spus, dar e ceva similar. Asta îl ajută să facă treabă bună la lot, chiar neavând calificările cerute de funcție. Cauză pentru care mi se vor pune mie în seamă posibile nereușite ale sale, dar până acum am scăpat de tragerile de mânecă de la UEFA, pentru Rădoi”. Așa că, deocamdată, fără a mă simți obligat să-l tămâiez pe Rădoi, vă propun doar să urmărim, evenual să reținem aceste nume de tineri jucători, unii chiar fotbaliști deja, care au depășit performanțele echipei lui Contra: Radu – 15.Butean, 4.Pașcanu, 6. Ghiță, 3. Ștefan – 16. Nedelcu, 17. Cicâldău – 8. Man (22. Mățan 57′), 10. I. Hagi (13. Moruțan 64′), 19. Ivan (11. Petre 74′) – 9. Pușcaș. Rezerve: 12. Cabuz – 7. Coman, 18. Rus, 20. Ciobanu.
Asociez această evocare a performanței unei tinere generații, nici forțat, nici întâmplător, cu despărțirea de un, încă tânăr, antrenor, dar mai faimos ca fotbalist la vârsta celor lansați de Isăilă și Rădoi. A plecat în amintiri Ilie Balaci, la doar 62 de ani. A fost descoperit de profesorul Constantin Duțu Cernăianu, mare antrenor, creatorul Craiovei Maxima, împreună cu secundul Tică Oțet. Și selecționer al Naționalei de tineret medaliată cu bronz la Mondialul din Australia-1982, avându-i componenți de bază pe hunedorenii Gabor, Andone și Rednic. Iată cum povestea Duțu Cernăianu despre Minunea Blondă a României: „Eram cu echipa în parc înaintea unui meci. Era organizat un cros. Acolo m-a surprins un băiețel blond care a condus toată cursa. Dupa ce a facut cei 1500 de metri a driblat toti copiii de acolo. I-am spus lui Tica Oțet să mearga la el să-i spună să vină a doua zi la antrenament. Apoi am avut un meci la Petroșani. In timpul jocului, observ că era fugărit de un jucator, Ștocher. La un moment dat i-a spus acelui jucător că uite avionul și i-a dat o flegmă. Aici și-a dovedit tupeul pe care l-a avut si în activitatea de jucător”. Șansa a vrut să asist la debutul lui Balaci în campionatul divizionar A, la 12 august 1973, la meciul menționat, Jiul Petroșani – Universitatea 1-1. Mai mult, tot încă tânăr fiind, Balaci a fost și a jucat un meci amical la Deva, cu Mureșul. Era vremea la care Mureșul era o divizionară B bună spre foarte bună, și echipele mari opreau la Deva în drumurile lor spre Petroșani, Arad, Timișoara, miercurea sau joia, pentru amicale solicitante, de bună factură. Așa a ajuns la Deva și marea echipă a Craiovei, dar mai cu seamă datorită priteniei antrenorului Cernăianu cu profesorul Mircea Miron, foști colegi la ANEF. După amicalul cu Mureșul, la un șpriț de bună prietenie în cochetul salon a Clubului Presei din Deva- da, exista așa ceva!-, eminentul antrenor cu palmares de campion cu Petrolul Ploiești, povestea că îi este frică să nu fi exagerat cu debutul lui Balaci, încă nefortificat pentru duritatea fotbalului de-atunci. Frică ce s-a dovedit premoniție. În timpul campaniei pentru EURO 1984 din Franța Ilie s-a rupt. Au urmat îndelungate tratamente și un transfer de orgoliu la Dinamo; orgoliul lui Lucescu. Ca să-și demonstreze buna credință față de Craiova, care lăsa impresia că exista numai pentru a le învinge pe Dinamo și Steaua… Prefer să-l țin minte pe Ilie Balaci tânăr și uluitor, dar și ca… prieten al Jiului Petroșani. Prietenie transmisă din generație în generație, de la Oblemenco la toți urmașii săi ca lideri ai Universității… Și nu pot uita cum un biet miner, oltean de felul lui, mai mult zdrențros decât îmbrăcat, îl aștepta pe Ilie la ieșirea de la vechiul stadion, cu o șapcă plină cu mere…