Recentele meciuri ale selecționatei României, din deplasările în Norvegia și Malta, contând pentru calificarea la Europeanul viitor, al cărui gazdă de ocazie vom fi, au adus patru puncte și o… roabă de speranțe. Am ales roaba ca mijloc de transport speranțe pentru că ne este, la starea generală a țării, cel mai potrivt vehicul! Și pentru că roaba poate fi femininul de la rob, iar fotbalul jucat de în România este în robie! Robie în fața unor patroni fanfaroni neprofesioniști. Gata cu variațiunile pe tema sărăciei! De la Oslo ne-am întors, după un noroc chior, cu un punct din două goluri pe care nici autorul lor, Keșeru, nu le bănuia, iar din Malta cu trei puncte, după patru goluri, dar am jucat cu… nimeni. Așa că pur matematic echipa, lotul cu care defilăm în aceste calificări sub comanda lui Contra, obțin în continuare, mai cu noroc, mai fără adversari de valoare rezultate peste valoarea lor reală. Și, nu i se poate reproșa absolut nimic selecționerului. Este un croitor priceput. Asta e stofa, din ea face costumul cât mai bun, cât mai elegant. Ba chiar mai mult! A avut curajul, e drept, în Malta, să alinieaze o echipă foarte tânără, de perspectivă- dacă ne iluzionăm că mânjii Hagi, Pușcaș, Man, preferatul meu Răzvan Marin, Băluță și ceilalți vor crește până la toamnă, cât să învingă Spania, Suedia…
De aceea, mă întorc la Cupa Satelor, cum pare a continua să arate Liga noastră întâi, o competiție din care retrogradează Chiajna și-n care promovează Clinceni, și rămâne și Voluntari… În timp ce orgolioasa Timișoara joacă în liga secundă cu trei echipe din care două Politehnica, una numai Poli, și nu trece de mijlocul clasamentului, ba chiar retrogradează cu una. Nu se văd FC Argeș, Petrolul, UTA, Oradea, Farul, Petroșani, Brașov, Hunedoara, Bistrița… Dar apare Clinceni, cu un nume cât o cireașă pe tort- Academica. Fapt firesc la noi, unde Academia a devenit nume propriu pentru școli primare, particulare și anonime de fotbal, de tenis, case de modă, și cam pentru tot ce nu are valoare în sine ci doar spoială. Dar nu numai de aici se trage sărăcia, ci și din faptul că, de pildă, un club cu reală tradiție academică, producător de fotbal și intelectuali de certă onoare, U Cluj, se evidențiază din nou- a făcut-o și prin 2012, parcă-, prin huliganismul suporterilor. Care nu sunt studenți, cum nici clubul nu este univerisitar, ci doar purtător ilegal de nume. Iar în barajul cu Hermanstadt, și ăsta nume forțat slugarnic de primăria sibiană, echipa clujeană antrenată- încă nu am înțeles pentru ce merite, pentru care virtuți personale ca antrenor-, de către Bogdan Lobonț, a arătat aproape jalnic.
Cum poate cineva, oricine ar fi, să facă o echipă reprezentativă a țării dintr-un fotbal second hand, împiestrițat cu venituri de pe toate continentele, în timp ce muguri băștinași, promițători a înflori, sunt vânduți în stare crudă pentru avuțiile unor patroni care defilează ipocrit sub faldurile unui fals devotament fotbalului pe care – vezi, Doamne!- îl susțin financiar, când de fapt fotbalul îi susține pe ei, și financiar și ca imagine, de care abuzează și ajung binemeritat prin pușcării- cum???
Așa cum se vede actuala națională- doar speranță!
