Trăim vremuri destul de reci, ca să nu zic vitrege sau chiar vrăjmașe, noi, cei care în timpuri mai blânde și luminate de raza bunului simț, eram numiți și uniți în sintagma „vârsta a treia”. Nu este deloc o fericire să fii bătrân! Dar este de-a dreptul o ofensă, ca să nu zic mojicie, să fii batjocorit pentru meritul de a fi ajuns bătrân! Sunt fapte, sunt mărturii, există scrisori ale unor fii, ale unor fiice adresate taților, mamelor, mămicilor lor, în care sunt muștruluiți că sunt bătrâni, că și-au pierdut mințile, că lor le este rușine cu asemenea părinți! Mai grav ! Am citit asemenea scrisori chiar ale unor jurnaliști pe care îi prețuiam, dar ăstora le acord circumstanțe atenuante, chiar dacă acreditau teoria că puterea actuală este produsul votului bătrânilor, pensionarilor și bolnavilor, care și-au trăit traiul și mâncat mălaiul, și chiar ar trebui reduși numeric. Sigur, ideea nu le aparține, au împumutat-o de la… secta aceea a lumii bune. Despre care se spune că ea conduce lumea, sub numele de Noua Ordine Mondială (NOM). Unde întâlnim nume de răsunet planetar- David Rokefeller, bancher, Zbigniev Brzezinski, Henry Kissinger, mari dregători americani ai securității naționale, care i-au atras pe președinții americani Carter, Clinton, Nixon, Ford, Bush să acționeze conform cerințelor NOM. Pe care senatorul Barry Goldwater (Apă de Aur?!) îi numea manageri ai viitorului lumii. Care avea ca obiectiv, între altele, și limitarea numerică a populației. Regăsită azi și pe saiturile noastre, dar comunitatea net nu se autosesizează, numai când e vorba de… familia tradițională. Ceea ce confirmă acest obiectiv al NOM ? Întrebam și eu… Cum vedeți, aici nu avem în vedere bătrânii cu necazurile, bolile și dezamăgirile lor, cu ciudățenii și sâcâieturi, ci problema existenței lor ca atare. Care a ajuns să supere. Și nu doar pe exaltații vârstelor necoapte, care își însușesc degrabă filozofia politologică a unor curente egocentriste, de grup și de clasă.
De aceea mă bucur să vă pot aduce/readuce în atenție că, spre deosebire de mulți politicieni, oameni de știință găsesc și demonstrează certe virtuți ale… vârstei a treia. De pildă, pe baza ultimelor sale cercetări în domeniul neurologiei, gerontologul american Gene Cohen (1944-2009), fost director al Centrului de Cercetări în domeniul Îmbătrânirii și Sănătății din cadrul Universității George Washington, susține că creierul unei persoane în etate este mult mai elastic decât se consideră a fi. Și spune:”Creierul unei persoane sănătoase înaintate în vârstă nu mai este atât de rapid ca în tinerețe, dar în schimb este foarte elastic. S-ar putea ca aceasta să fie una din cauzele pentru care la bătrânețe oamenii trag concluzii mai precise și iau decizii mai înțelepte. În afară de aceasta s-a dovedit că o dată cu înaintarea în vârstă creierul reacționează mai calm la emoțiile negative. De fapt el începe să funcționeze la capacitate maximă la vârsta de 60-80 de ani. Apogeul activității intelectuale a omului are loc în jurul vârstei de 70 de ani. Cu timpul, în creierul uman crește cantitatea de mielină – substanță datorită căreia semnalul neuronal se transmite mai rapid. Din această cauză capacitatea intelectuală generală a creierului crește de 30 de ori în comparație cu valoarea medie în categoriile de vârstă inferioare. Apogeul producției de mielină are loc în același interval de vârstă: 60-80 de ani”.
În rezumat se admite că particularitățile funcționării creierului la 60-70 de ani se datorează următorilor factori: *Neuronii cerebrali nu mor, ci pot dispărea conexiunile dintre ei atunci când omul nu practică o muncă intelectuală serioasă.*Lipsa de concentrare și memoria slabă sunt datorate excesului de informație în „memoria operativă”.*La această vârstă omul devine mult mai rezistent la stres și poate lucra mult mai eficient în condiții de solicitare emoțională. *Începând cu vârsta de 60 de ani omul începe să utilizeze concomitent ambele emisfere cerebrale. * În această perioadă a vieții crește considerabil ceea ce numim noi „intuiție”.*Apogeul funcțiilor cognitive are loc în intervalul de vârstă 60-70 de ani.
Dacă se respectă un mod de viață sănătos, capacitatea intelectuală nu numai că nu scade odată cu vârsta, ci, dimpotrivă, chiar este în creștere și poate atinge apogeul la 80 sau chiar 90 de ani.
Așa că, dragi colegi de generație nu vă mai consumați energiile pentru a fi primii la coadă, când se dă ceva, orice, și a-i apostrofa pe tineri cu tradiționala constatare „ah!, tineretul de azi!”. Ocupați-vă mintea cu lucruri creative și aducătoare de informații și cunoștințe veritabile!( Sept. 2018)
Cuvinte Libere BĂTRÂNEȚEA ȘI… CREIERUL !
