Sigur că povestitorul de la Humulești se referea la contemporanii săi. Dar vorbele sale străbat până-n zilele noastre. Ba, de vreo 30 de ani, din zicere trăim mai mult în virtutea cuvintelor de după… virgulă. Trăim vremea la care munca nu numai că nu mai există, ca activitate eminamente umană. Fizic- prin dispariția, din România, a milioane de locuri de muncă. Social, psihologic, cultural- munca este descurajată oficial, disprețuită și decăzută din demnitate. Da, într-o vreme munca era cotată drept activitate fundamentală a existenței umane, iar în România chiar se muncea, deși munca era prețuită mai mult teoretic, onorific, decât prin plata muncii. Folclorul lansa pe atunci și alte ziceri… spirituale. Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim; Munca este pentru tractoare, nu pentru oameni; Munca l-a creat pe om, dar nici lenea n-a ucis pe nimeni; Noi muncim, nu gândim – adagiul post-revoluționar. Care, după realitățile ultimelor trei decenii, este chiar lozinca sub care românii, luându-și porția de libertate, și-au construit actuala democrație unică pe pământ. Să primești totul! Indiferent de unde- de la Stat, de la patroni, de la Europa, dar să primești, și să dai cât mai puțin, preferabil deloc. Cam asta e filozofia în care trăim și care ne place, ne convine. Chiar dacă ne uităm cu jind peste gard, la vecinii cu curți pline cu de toate, cu viață îmbelșugată și deșteaptă. Numai că deștepții, la propriu, nu cei din zicala lui Creangă, văzând că în România nu mai au unde munci, și aflând ei că americanii, englezii, spaniolii, nemții, chiar italienii nu disprețuiesc munca, dimpotrivă, o pun la temelia vieții lor, au plecat cu milioanele. Acolo unde NU politicianismul, redus la lupta pentru putere, NU munca politică sunt temeliile vieții, ci munca!
Găsesc pe net un clip cu câteva cuvinte rostite de Nicolae Iorga, posibil în timpul mandatului său de prim-ministru (1931-1932). Marele geniu al României, singurul geniu mort în țară (ucis, dar nu reluăm acum discuția despre această crimă politică) zicea, reproduc după transcrierea cuvintelor rostite: „Țara noastră are, înainte de orice, o datorie- aceea de a munci. S-a muncit prea puțin, prea răzleț. Munca adevărată și spornică se poate face numai prin solidaritate națională! Orice încercare de a rupe solidaritatea națională este un păcat față de această țară, față de acest neam… Munca este cel mai potrivit dezinfectant al tuturor neajunsurilor morale. Atunci când toată lumea muncește, prin muncă se face deosebirea. Munca, buna înțelegere- acesta este programul de azi și de oricând pentru Nația noastră!”
Dacă a fost necesar ca aceste cuvinte să fie rostite de ilustrul cărturar atunci, mă întreb ce ar putea rosti, dacă ar fi azi în viață?? Astăzi, când nici Nație nu mai suntem, iar cuvântul a fost scos din manualele școlare… Când nici nu se mai poate vorbi despre solidaritate națională, ci numai de dezbinare națională, până la ură între… două Românii, mulțumită ultimilor doi președinți, Băsescu și Iohannis, și se va mai adânci ura încă cinci ani, cel puțin… Astăzi, când… „cel mai bun dezinfectant al neajunsurilor morale” nici nu mai există, când milioane de români muncesc pentru bunăstarea altor Nații- ce ar fi zis Iorga?
