Nu de foarte mult timp evocam aici o vorbă a lui Georgios Papandreu, Stan-pățitul în contul căruia se decontează criza grecească și oarecum a UE… Spunea acesta: Cineva ne vrea idioți! Papandreu avea o viziune europeană asupra concluziei sale. În niciun caz nu avea în vedere România. Și nici despre poporul său nu vorbea așa. Deși funcționarii din suprastructurile europene, care ne conduc și ne urechează, dând impresia că ne ajută să ne ridicăm, tratează rudele sărace din comunitatea ce s-ar dori un fel SUE, după model SUA, cu dosul. Ca să ne exprimăm elegant. Eu mă îndoiesc că prin Grecia, unde s-au inventat Poezia și Democrația, se poartă idioțenia în masă. Din spusele celor ce și-au petrecut vacanțele pe-acolo nu reiese așa ceva. În schimb, pot să afirm că de la Mama-Europa nu ne vin cele mai bune lecții privind educația. Însă, foarte curând românii captivi televiziunilor vor fi convinși că pentru a fixa pe față, pe piele firezarul pulverizat de o drujbă dintr-un buștean trebuie obligatoriu să te ungi cu o cremă celebră! Care se făcea cândva și pe la Brașov… Cel puțin ăsta e mesajul unei reclame idioate ! Și ajungem la vorba grecului: cineva ne vrea idioți! Problema este dacă autorul sau beneficiarul vrea asta, sau ambii ?! Problema este și dacă unul, altul sau ambii sunt idioți, aducând mari deservicii firmei care produce și vinde o cremă celebră. Bună doar pentru fixarea firezarului pe față.
Dar ăsta e cel mai nevinovat… curs de prostit lumea! Facultatea, universitatea, academia, cum vreți, de imbecilzare o descrie Giovanni Sartori în „Homo videns”, tipărită la Humanitas, din care reținem : „Omul crescut în fața televizorului, dominat de video-cultură, riscă să rămână un video-copil incapabil de raționamente, prizonier al „post-gândirii“, incult până la aberație. Cu alte cuvinte, riscă să devină o nouă specie, diferită de homo sapiens. Întreaga linie de evoluție a gândirii abstracte, baza oricărei cunoașteri reale, pare compromisă de invazia imaginilor. Mai mult, însăși democrația e pusă în pericol de distrugerea sistematică a spiritului critic, „opera“ unei televiziuni al cărei unic si tiranic scop e audiența și al cărei efect imediat e dezinformarea. În spatele iluziei că televiziunea ne face sa participăm direct la viața politică, apare riscul că nu mai putem nici cunoaște, nici stăpâni lumea în care trăim”.
Sigur, pentru ca televiziunea să poată transmite video-cultură e necesar să aibă și terenul fertil necesar. Pe care i-l pregătește Școala. Iar tânărul filolog Alexandru Dumitiriu, într-un articol din „Obsevatorul cultural”… observă cu eleganță: „Nu e locul acum să discutăm admiterile în unele facultăţi de stat, girate cîteodată de comisii respectabile, dar indulgente de nevoie, pentru a îndeplini, cu chiu, cu vai, norma de populaţie studenţească. Şi cum sînt împinşi heirupist aceşti studenţi spre banchete de absolvire şi poze de diplomă, închizîndu-se ochii la ofsaidul intelectual în care se situează, ca să ajungă apoi, unii dintre ei, ţanţoşi purtători de cataloage pe holurile şcolilor. Dacă există mediocritate în cancelarii, facultăţile au, categoric, cîtimea lor de vină”.
Cum s-ar zice, ce pot învăța liceenii de la profesori care nu au învățat?!
Cuvinte Libere. Crema, drujba și imbecilizarea…
