Spuneam, în precedentul episod, că singurii poluatori rămași moștenire din vremi în care era câh să ai industria ta proprie, după cum ne asigură politologii, economiștii și manipulatorii din… democrație și libertate, Termocentrala și Cimentul nu mai emană nimic, dar praful din oraș este la fel de dens. Și, bag seama, că asta se datorează… prafului ales după lichidarea celor vreo 20 de mari unități economice de interes național, celor vreo patru CAP-uri de care răspundeau cu funcția și cu capul primarii acelei urbe transformate din stațiune de tratat nevroze în oraș puternic industrializat. Un primar, un viceprimar, Minică Neagoe fiind unul de cursă lungă, mijloc fix… sub doi primari, și vreo 30 de salariați răspundeau de acest patrimoniu economic de care, cum spuneam, s-a les praful, care prăfuiește și azi orașul. Pentru că după isteria industrializării- termenul aparține propagandiștilor de modă nouă-, a urmat isteria distrugerii, bucată cu bucată, a marilor unități economice: minele Deva și Muncelu, preparația, uzina de reparații utilaje miniere, REMIN, care a dat nume și unei glorioase echipe de handbal feminin, țesătoria de mătase, industrializarea laptelui, TCH, ICITPLCIM (Cepromin), IPH, Centrala Minereurilor Neferoase, ACMRUE, șantierul Termoconstrucția etc…. Astăzi, Primaria este cam principalul angajator din oraș, și, împreună cu Consiliul județean, asigură salarii- nu poți să le spui locuri de muncă, pentru că e foarte greu de aflat cam ce muncesc cei aproape 1000 de salariați din cele două adminsrtrații viețuitoare, bine merci, în oraș. Și, în general nici primarii, nici vice-ii lor, câte doi- trei și prin rotație, nici Consiliul local ales, nici sutele de salariați nu prea au de ce anume răspunde… Unități economice proprii- canci, servicii publice proprii- cât se poate de rare, dacă se poate deloc, fiind externalizate cu instrumentul acela parcă special conceput pentru mijlocirea afacerilor cu statul, numit parteneriat public – privat, practică asupra căreia mai revenim…
Și, fiindcă vorbeam despre teatrul devean, și de el era să se aleagă praful, dacă nu intervenea un președinte de consiliu județean, care și-a asumat încheirea lucrărilor de modernizare a sălii Arta, de vreo 20 de ani, în care s-au cheltuit milioane, și nu se știe câte case s-au ridicat, dar sala nu se mai termina, chiar și poarta a fost reconstruită de două ori… De câțiva ani însă, avem un mic și elegant teatru adevărat. În care se joacă, cu succes, piese în motări proprii, piese ale altor instituții teatrale venite în turnee, și chiar actuala trupă are turnee și organizează festivaluri proprii de succes. În trupa condusă de Mihai Panaitescu supraviețuiește din vechea Estradă distinsa actriță Isabela Hașa, iar fostul nostru coleg Mihai Feier și această inepuizabilă Roxana Olșanschi par sufletul și inima instituției. Care, totuși, va trebui, repet până se va auzi, să primească un nume propriu! Dar până a ajunge aici, interese pur electorale au folosit teatrul ca agent electoral. Ca și arteziana muzicală, ori echipa de fotbal. Însă teatrul a furnizat la un moment dat un episod penibil. Pe vremea când la direcție fusese adus un cabotin de doi bani, actoraș de clipuri publicitare penibile, care a intrat în…coliziune cu presa locală. Care, la rândul ei, la fel de penibil a reacționat rupându-și și azvârlindu-și pixurile în fața instituției. În loc să le ascută și să le înmoaie în vitriol, până impostorul pleca din instituția a cărei glorie o compromitea.
Și, vorbind despre un președinte de Consiliu județean și despre arteaziană, amintim că Mircea Moloț a preluat la Consiliul județean teatrul, a făcut ce a făcut, dar astăzi avem o instituție demnă de respect. Iar la următoarele alegeri, de data asta uninominale, Moloț a ajuns în competiție cu fostul său vechi camarad politic și prieten, Mircia Munteanu, de pe vremea când ambii erau vicepreședinți ai PNL național! De unde PNL Hunedoara a căzut până la a primi ca președinte un… porumbel voiajor de Alba Iulia… Iar Mircia a avut ambiția să-i ia scaunul lui Moloț, la Consiliul județean. Și, cu ajutorul artezienei muzicale, Mircia chiar l-a învins pe Mircea, în Deva. Fiindcă devenii au savurat cu ochii și urechile apa muzicală, în loc, de pildă, să ceară primăriei și Consiliului încheirea lucrărilor la turnul ce se voia sediu adminstrativ, clădire oarbă ce ține umbră pământului. În care ei, devenii, să intre și să-și rezolve, într-un singur loc, probleme de primărie, de fisc, de pașapoarte și cărți de identitate, de competențele Prefecturii, ori Consiliului județean. Primăriei fiindu-i, parcă mai la îndemână, să plătescă chirie pentru spațiul actual al serviciului taxe și impozite, într-o clădire a statului, care nu știe cum- adică se știe dar e cam nașpa- a intrat în posesie privată…
Iar noi vom mai împrăștia praful din Deva și într-un alt episod…( Va urma).
