Mai vechi și statornici cititori ai… cuvintelor libere își amintesc, poate, că mereu îmi pun întrebarea- uneori uimit, de cele mai multe ori umilit, enervat și revoltat- „oare în ce țară trăim, ce fel de societate construim, ce fel de oameni suntem?” Revin, evident tot fără răspunsuri, că nu sunt eu cel chemat să găsesc răspunsuri și să răspund, pentru că retorica mi se pare mai adâncă, mai noduroasă și greu de desfăcut.
Cum adică, președintele țării, cel mai diletant, desigur, dintre cei aleși până acum, deci nu e vina lui, decorează de conjunctură, exclusiv formal, un om trecut prin pușcărie pentru niște vini și păcate săvârșite sau nu, dar dosarul e dosar, indiferent dacă e corect făcut sau contrafăcut, și aplicat de un procuror la fel de discutabil în privința probității și meritelor, dar nu ales, ci pus, tocmai de același președinte beneficiar al miș-maș-urilor săvârște de un procuror de provoncie, acum ajuns procuror general, tocmai sub mandatul președintelui în exercițiu, ajuns și el la înalta demnitate și cu ajutorul procurorului de provincie, dar fost foarte sever, aspru cu învinuitul decorat de președintele în cauză. Timp în care, elita intelectualității contemporane, reunită sub magia GDS îl gratulează, omagiază și face scut de apărare pentru procurorul general- ajuns la înalta semnitate pe căi îndoielnice și noroioase.
Dacă așa ceva se întâmplă într-o Românie zăpăcită și rătăcită, vă rog să nu vă mai mirați. O armată de agitatori, activiști de partide dezorientate, fără ideologie și doctrină, sprjiniți solid de trepăduși de pe la ziare și televiziuni leșinați de foame- de știri și de foame-foame, cârâie pe unde apucă despre toate bazaconiile țării și Lumii, numai să nu se afle adevăruri despre viața Țării și Lumii. Poate că nu ar fi foarte grav, dar când dai drumul în spațiul public la tone de manipulări, minciuni și făcături departe de a fi reale, dar curgând în cascadă pe capul omului care le aude și le crede- că așa o fi dacă așa se spune, că de unde iese fum e clar că e și foc- sigur că devin… reale, de fapt credibile. Dar nu înțeleg cum poate un partid, sau, mă rog, puterea guvernantă aleasă, cum poate sili companiile producătoare și comerciale, care nu-i aparțin, fiind în majoritate covârșitoare străine, să scumpească, în preajma sărbătorilor religioase-vorba vine, că numai religioase nu mai arată-, toate cele, în timp ce în restul lumii, la aceleași sărăbatori, dar și mai abitir mascate de interesul economic, comercial, toate cele scumpite în România se ieftinesc consistent în țările lor de origine. În acea lume mult visată, în care schimbarea unui procuror general e treaba unui ministru, nu a guvernului, nu a partidelor, nu a presei, nu a Țării; unde nu îngheață Țara din cauză că nu poate fi schimbat un procuror general… Apropo de scumpiri. Tot aceeași brigadă de zgomote, sprijinită efectiv cu consistente contribuții proprii, tot propagandistice, ale unor politicieni și jurnaliști pe care în mod normal îi consideri oameni cu scaun la cap, citiți și culți în cap, răspândește necugetat dar bine adresat tiribombe despre scumpirile pe care le-a generat puterea după majorarea salariilor și pensiilor, inclusiv ale respectivilor cu scaune la cap, pentru a le lua banii înapoi. Și mă întreb, de pildă, cum a pus PSD-ul pistolul la tâmpla celui mai important operator de telefonie mobilă, care mi-a trimis un s.m.s. să iau la cunoștință că după 14 mai prețul abonamentului meu crește cu 0,68 euro?!
Nu încerc să vă conving că nu e bine cum suntem ghidați să trăim, ci doar să-mi răspundeți dacă vi se pare că obsedanta mea întrebare este justificată ori ba…
Cuvinte Libere. OBSEDANTA ÎNTREBARE…
