de Sorin Ovidiu Bălan
De la Revoluţie încoace ne confruntăm cu tot felul de diversiuni, de manipulări, unele sofisticate, elaborate de specialişti, altele atât de străvezii, încât te apucă râsul. De la cei 60.000 de morţi ori întâmplări cu terorişti, din evenimentele de la sfârşitul lui 1989, până la arestările răsunătoare de la începutul lui 2015, noi, oamenii de rând, am străbătut o cale lungă a înţelegerii evenimentelor care ne sunt servite pentru a le îngurgita. Şi, trebuie să recunosc, nu fără bucurie, că ne-am deşteptat. Noi, opinia publică. Nu mai punem botul la diversiuni. Nu ne mai repezim să înghiţim momeala cu plută cu tot. Dimpotrivă: am început să ne întrebăm, de fiecare dată, cui foloseşte, cine, sau ce stă în spatele acelui eveniment care ne este băgat pe gât.
O modalitate simplă, primitivă aproape de diversiune, este importată de la bătrânul KGB al fostului URSS şi constă într-o operaţiune deloc complicată: când opinia publică este sensibilizată de un subiect important, se aruncă pe piaţă şi un subiect derizoriu, de regulă în care sunt implicate personaje mondene. Operaţiunea are drept scop abaterea atenţiei, de la subiectul principal la cel derizoriu. Deşi extrem de simplă, în multe rânduri, de-a lungul anilor, metoda a dat rezultate, uneori de-a dreptul spectaculoase.
În aceste zile, am băgat de seamă că, din nou, metoda a fost reactivată. Subiectul principal al acestei perioade este, fără discuţie, acuzarea şi arestarea preventivă a Elenei Udrea, adevărata doamnă de fier a României ultimilor ani. O Evita Peron, dar ceva mai puţin dotată intelectual. De când cătuşele sună a rău pe lângă doamna Udrea, pe piaţa de media a apărut un nou subiect: prostituatele de lux. Câteva fătuci, culese de prin paturile câtorva oameni mai cunoscuţi drept fanţi, gen Irinel Coumbeanu, cavalerul pitic al tristei înfăţişări, ne-au fost aruncate în faţă. Marele dosar al prostituatelor de lux, care în nici două zile s-a dovedit a fi, un mare nimic. Diversiunea n-a mers, pentru că poporul o voia pe Udrea, nu pe „strâmba lui Dodel”.
Atunci, disperat că numele lui i se pronunţă din ce în ce mai des, a sărit şi Băsescu, după aceeaşi metodă. A sărit la gâtul lui Iohannis. Să nu credeţi că a fost galanton şi cu această tentativă a încercat să o apere pe Udrea. Onoare şi cavalerism nu există în nici o gaşcă de ciorditori. Se dau în gât când le bate primul mascat la uşă. Băsescu vrea să se scoată pe el. Pentru că este mult mai avantajos ca să se vorbescă despre disputa dintre un fost preşedinte şi actualul preşedinte, decât despre protejarea sau chiar implicarea în golăniile Elenei Udrea.
Lăsaţi aşadar prostiile, că noi o vrem pe Udrea, nu pe Gureşoaie. Că e gureşă şi şi-aşa ne doare capul.
