Mă tot întreb dacă printre atâtea pițipoance și pițiponci, neamuri proaste și false modele mai au loc și niște “biete” figuri istorice. De exemplu, Ioan, cunoscut mai degrabă ca Iancu de Hunedoara. Oare câți dintre locuitorii județului nostru mai știu astăzi că în urma bătăliei de la Belgrad – 4 – 23 iulie 1456 – trupele sale i-au învins pe turcii conduși de Mahommed (Mehmed) al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui? Istoricii spun că această bătălie a întârziat intrarea turcilor înspre Vestul Europei cu vreo 70 de ani. În lumea catolică se trag clopotele la ora 12 în memoria sa… Așa și?! E acest lucru atât de important? Sigur că e! A fost petrecere în municipiul Hunedoara timp de 7 zile. Nu-i bine?! Să nu mă înțelegeți greșit, chermezele astea nici Dumnezeu nu le poate opri, chiar nu am învinovățit niciodată nicio administrație că le organizează. Poporul vrea pâine și circ. Din păcate, nimănui nu-i mai pasă de trecut, vrea burta plină și să cânte muzica. Sigur, ea a cântat, pe străzile Hunedoarei, doar că a pomenit de AVRAM Iancu, nu de IOAN (IANCU) de Hunedoara. O încurcătură de eroi, unul din secolul al XV-lea, altul din secolul al XIX-lea. Parcă mai are importanță! Cine o fi fost și Iancu de Hunedoara? Pe piatra lui funerară stă scris – S-A STINS LUMINA LUMII! Papa Callixt al III-lea l-a numit „atletul cel mai puternic, unic al lui Christos”. Învinsul său de la Belgrad, Mahommed al II-lea, a spus, după ce a aflat că Ioan (Iancu) de Hunedoara a pierit de ciumă, la Zemun, în data de 11 august 1456 – „Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, pentru că lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”.
Oare câți dintre cei care au ieșit pe străzi să petreacă au știut de ce chefuiesc tocmai în iulie și nu în august? Oare câte doamne și câți domni care conduc orașul, fiind plătiți din bani publici, au știut măcar ceva despre personalitatea istorică ce poartă numele urbei? Poate aflăm data viitoare…
La mulți ani, Hunedoara!