Locuiesc într-un oraş plin de oameni bine intenţionaţi. Hunedoara dă pe afară de personaje cu idei. Pe această cale aş dori să fac un apel la toţi oamenii de bine să dea o tură prin oraşul meu, dar nu neapărat pentru a vizita castelul, ci să rămână mai mult timp, să ne cunoască. Hunedoara are potenţial, dar nu ştiu de ce turiştii care vin la castel şi la ce o mai fi de văzut la noi stau numai două – trei ore aici şi apoi urcă în autocar şi gata. End of story.
În Hunedoara se dospesc planuri mari, bazate pe idei năstruşnice, pe iniţiative entuziaste şi, bineînţeles, pe implicarea societăţii civile şi a autorităţilor locale. Uite, de exemplu, mi-a plăcut ideea primarului Hunedoarei ca sediul clădirii ICSH din centrul vechi al oraşului să devină hotel de cinci stele. E clădirea aceea semipărăsită şi semieşuată într-un deşert de dărâmături industriale. O să fie hotel de lux, aşadar… Atunci, abia aştept să îi văd pe turiştii cu fiţe cazaţi aici, cum privesc ei de la ferestrele hotelului istoric la peisajul postapocaliptic al vechiului combinat. Sau cum se uită peste drum, în curţile ocupate de ţiganii care încă mai trăiesc de pe urma capacelor de canal şi a fierului vechi din combinat. Hotel de cinci stele – panoramă „de cinci stele”.
Dar ideea primarului e doar primul exemplu la care m-am gândit. E mai „de actualitate”. În schimb, iniţiativele creative ale localnicilor au fost nenumărate. Un Aqualand pe râul Cerna, în centrul istoric al oraşului, de exemplu, nu ar fi de lepădat, spun unii. Ca idee, bineînţeles. Sau două agore – locuri unde localnicii, câţi au mai rămas, să se întâlnească şi să pună ţara la cale. Şi să nu uităm de mocăniţă. Şi să nu uităm nici de cum vom transforma noi, oamenii de bine, Hunedoara în principala destinaţie turistică a Transilvaniei. Ce Cluj-Napoca, Braşov, Sibiu?! Doar Hu-ne-doa-ra.
Între timp, am ajuns zilele trecute printre ruinele combinatului, pe cele peste 100 de hectare ale fostului colos industrial. Ce să vezi. Câteva zeci de hunedoreni, mai puţin creativi, ce-i drept, spărgeau normele la cărat fierul vechi cu spatele. Şi în aceeaşi Hunedoară cu care atâta ne lăudăm, zeci de clădiri ale combinatului şi ale ICSH sunt vândute la bucată, la preţ de dumping, dar nimeni nu le cumpără. Şi tot aici, zeci de palate ţigăneşti strălucesc în ilegalitate fără ca nimeni să se ocupe de grija lor. Aşadar, oare trăim în lumi paralele, dar în aceeaşi Hunedoară?
