Bacalaureatul s-a încheiat şi o dată cu el, alţi câteva sute de adolescenţi din judeţ îşi fac bagajele şi se pregătesc să părăsească locurile natale pentru următorii ani cel puţin.
Unul dintre motivele pentru mulţi dintre tinerii hunedoreni se înscriu la facultăţile din oraşele mari sau merg să studieze ori să lucreze în străinătate îl reprezintă chiar Hunedoara sau Deva. Sunt mici – luate împreună nu fac nici 130.000 de locuitori -, oraşe pe care stând cu gândul la Timişoara, Cluj-Napoca, Bucureşti sau Londra te poţi simţi îndreptăţit să le consideri neinteresante. E greu să rămâi ataşat de Hunedoara de exemplu, unde aproape singurele locuri de muncă oferite tinerilor sunt plătite cu 700 – 800 de lei, dacă se găsesc.
În Deva, situaţia nu diferă prea mult. Şi atunci, ce poţi face ca tânăr, într-un astfel de loc, din care pari condamnat să îţi iei lumea în cap, să fugi fără să priveşti înapoi, să îţi încerci norocul în lumea largă, indiferent de şansele care îţi sunt date?
Nu aş putea sfătui pe nimeni să rămână acasă, dar cred că şi în Hunedoara sau Deva poţi duce o viaţă decentă. În ultimii ani am văzut o mulţime de oameni care au visat că, deşi nu au făcut nimic aici, vor face în străinătate. Mulţi au trebuit să se întoarcă, în cele din urmă, la fel cum au plecat. Alţii au revenit în ţară cu câteva sute de euro în plus, mii de euro dacă au avut noroc, însă fără anii pe care i-au risipit muncind pentru străini. Sunt şi cazuri fericite, ale celor care s-au realizat în afara ţării şi poate nu ar fi făcut-o aici.
Însă cu toată lipsa de perspective oferită acum de cele două municipii, am putea măcar să sperăm că anii următori şi noi, cei rămaşi aici, vor schimba lucrurile în bine. Cât ne costă să încercăm?