Mă uimeşte uneori cât de imprevizibilă poate fi Justiţia. Probabil nu ar trebui să fie aşa. Ar trebui să privim la ea mai mult decât ca la un reality show al cărui scenariu este schimbat din mers, aşa cum s-a întâmplat deseori. Când scriu aceste lucruri îmi aduc aminte în primul rând de cazul fostului şef al BCCO Alba, Traian Berbeceanu. Cine ar fi crezut că omul va ajunge după gratii pentru o lună şi câteva zile, acuzat de fraternizarea cu interlopii, ca apoi să aflăm că, de fapt, arestarea lui a fost forţată cu probe ticluite tocmai de procurorii care l-au vânat. Iar câteva luni mai târziu, când îl credeam liber de toate „mârşăviile” pe care le intuia chiar el, alte capete de acuzare de corupţie să îi fie atribuite. Serialul „Cattani” în varianta românească a fost un spectacol grotesc, de consumaţie largă. Publicul l-a gustat în toate detaliile, ca şi cum prin faţa ochilor lui, patimile personajului principal ar fi fost regizate de un maestru al cinematografiei. Însă totul a fost real şi cu urmări triste pentru Berbeceanu, chiar dacă ne-a cucerit pe mulţi dintre noi cu prestaţia lui.
O poveste asemănătoare are şi austriacul Georg Hocevar, supranumit „salvatorul mocăniţelor”. E vorba de acele locomotive de epocă pe care omul de afaceri stabilit în Ţara Moţilor le-a recondiţionat în atelierele sale şi apoi le-a repus în valoare. Perceput ca un personaj pozitiv, la fel ca Traian Berbeceanu, „neamţul” a ajuns şi el într-o situaţie ingrată. A fost acuzat că a traficat locomotivele vechi cu abur, că le-a scos ilegal din ţară şi a profitat de pe urma lor şi a statului român, deşi, spune el, altfel acestea ar fi ajuns la fier vechi. Hocevar a fost condamnat în primă instanţă şi apoi achitat în final, iar acum norii negri par să se fi strâns din nou deasupra casei sale din Brad. Omul ar putea fi pus din nou sub acuzare, pentru aceleaşi tranzacţii faţă de care magistraţii l-au iertat definitiv anul trecut. Experţii din dosar l-au favorizat ilegal, susţin anchetatorii săi, în timp ce omul se revoltă faţă de ceea ce consideră el că este o răzbunare a celor care nu i-au putut dovedi vinovăţia.
„Nu te ruga pentru Justiţie, căci s-ar putea să ai parte de ea”, scria o autoare canadiană de nuvele, Margaret Atwood. Şi îmi vine să îi dau dreptate.
