A dat boala rău în poporul român în ultimii ani. Te și ia groaza să citești comentariile postate la articolele de pe orice site. Anonimi, ascunși în spatele tastelor, mulți își varsă online zoaiele minților bolnave. Dacă le spui ceva, ei au libertate de exprimare. Pe scurt, sunt liberi să jignească pe oricine și orice. Dacă le scrii că sunt proști, iau foc și potop de înjurături și blesteme se abat asupra ta. Doar sunt liberi, nu? „Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt”, a afirmat John Stuart Mill.
Liberi în exprimare se cred și unii polițiști. Am văzut pe paginile de socializare polițiști/polițiste aproape dezbrăcați/dezbrăcate. Le-am văzut și opiniile. M-am cutremurat! Oamenii aceștia trebuie să ia declarații, sub îndrumarea procurorilor, Doamne ajută!, unor persoane ce ajung să fie reclamate sau comit diverse fapte. Chiar ar trebui să ne înspăimântăm. Noroc că procurorii și judecătorii au simțul măsurării și se abțin să își dea cu părerea prin spațiul virtual. Cam cum v-ați simți să aveți un proces pe rol și unul dintre judecători să scrie, de exemplu, pe facebook, că acuzațiile care vi se aduc trebuie sancționate cu închisoare pe viață? Sau avocații să povestească ce le-ați spus strict confidențial? Ori, de ce nu, ce ar fi dacă medicii s-ar apuca să povestească online ce boli avem, să posteze documentele medicale pe rețelele de socializare, în numele libertății de exprimare? O să spuneți că aceștia sunt obligați să păstreze secretul. Da, așa e, dar pe ceilalți nu ne obligă cumva bunul simț să ne comportăm civilizat și să-i respectăm pe ceilalți?
Dragi cititori, avem libertate. Atunci – de ce nu vă dezbrăcați în fundul gol ca să intrați așa în biserică? Aaa, respectați niște cutume, vă e frică de pedeapsă divină?! Cum v-ar sta atunci să vă fie frică și de una pământească? Sunt curioasă – câți dintre „curajoși” ar mai posta toate mizeriile dacă s-ar ști exact cine sunt și de unde scriu. Vă zic eu – aproape niciunul!
