De la Ştefan cel Mare, ba şi mai dinainte, e plină ţara de domni! A fost o pauză, tristă, neagră, rece, când domnii au devenit tovarăşi. Acum e invers! De peste 20 de ani, foşti tovarăşi au devenit domni. Unii, mai vechi sau mai noi, chiar sunt DOMNI în factura lor umană. Eu, cel puţin, identific în cuvântul „domn” o calitate, o stimă şi un ales respect, o onoare adusă Omului căruia mă adresez cu „domnule”. O onoare transmisă mie de Omul respectiv! Ba, mai mult, uneori scriu cuvântul cu D, cu „d” mare adică! Ca un plus de preţuire!
Am pornit în viaţă aflând cuvântul „domn”, în clasa întâi, de la „Domnul învăţător Ioan Raica”, fie-i binecuvântat numele! Cu care este botezat Muzeul din Sebeş, aflat în clădirea ce a fost reşedinţa voievodului Transilvaniei Ioan Zapolya. Nimeni, de-atunci, nu a încercat să mă înveţe să mă adresez vreunui profesor, în liceu şi-n facultate, cu „tovarăşe profesor”! Până nu am fost băgat într-o severă şedinţă de UTC pentru a răspunde la învinuirea:”Să ne spună tovarăşul Stanciu din ce mediu vine aici, că l-am văzut şi auzit adresându-se unei tovarăşe colege cu:”Sărut-mâna, doamnă”!”…După un timp, un coleg mai vârstnic povestea şi întreba dacă poate să scrie următoarea chestie. La plenara comitetului comunal de partid al unei răsărite aşezări de pe Valea Mureşului, şeful de post s-a ridicat şi s-a adresat prezidiului cam aşa:”Dragi tovarăşi şi naş Floreo, vă rog să atrageţi atenţia oamenilor să nu mai râdă de noi, miliţienii, şi să zică că suntem proşti”. La care sala a izbucnit în hohote, iar omul a replicat indignat:”Nu râdeţi,tovarăşi,că aşa e!”
Deosebirea între unii domni de azi şi tovarăşii lui „naş Florea”, adică secretarul comitetului comunal de partid şi primar, este că „domnul Bercea Mondialu” a devenit cumătrul „domnului Mircea Băsescu”, fratele „domnului preşedinte”…Că tovrăşul fost spion, actualul „domn” Gigi Neţoiu i-a făcut cadou „domnului preşedinte Băsescu” sabia „domnului” interlop Caiac… La înmormântarea căruia a luat parte şi i-a luat partea, într-o declaraţie emoţionantă la tv., fostul „domn preşedinte” al Federaţiei Române de Box, Rudel Obreja. Amestecat şi în târăşenia meciului lui Bute, pentru afaceri necurate cu „doamna” Udrea. Care doamnă…Doamne, Doamne!…
Am privilegiul de a fi cunoscut şi preţuit, în această lume pestriţă, DOMNI ADEVĂRAŢI! Mai vechi şi mai noi. Oameni despre care spunem că au sfinţit locul pe unde au trecut. Au marcat, cu personalitatea dânşilor, colectivităţi, semeni, au influenţat şi înnobilat viaţa şi soarta altor oameni. Pe unii îi întâlnesc la „Premianţii fără premii”…Despre mulţi am mai scris câte ceva, despre alţii voi încerca… Jos pălăria, DOMNILOR!
Pixul negru. Domni şi tovarăşi. Au fost, mai sunt încă!
