Trăim timpuri în mişcare! Rapidă, haotică, uneori. Sau aşa pare…Se fac planuri mari pentru Ţară; nu îndrăznesc să zic măreţe; doar mari. Ne integrăm, de parcă nu am fi aici, în Europa, dintotdeauana. Şi nu doar geografic!…Ne descentralizăm, ne regionalizăm. De bine, de rău deocamdată numai în Republică. Nu încă şi-n Europa. Dar timpul e în faţă…
Şi-n spate. A mai fost să fim regionalizaţi. Aproape desfiinţaţi! Pe vremea „Planului Valev”. O teorie economică de sovietizare regională a „Estului socialist”. Respectiv, URSS-ul riveran Mării Negre , vreo 100000 kmp din Dobrogea şi Muntenia, cam 40000 kmp din nordul Bulgariei trebuiau să constituie hambarul cu grâne al lagărului socialist. Salvarea a venit de la ziaristul, atunci, Costin Murgescu, secretar general de redacţie la România Liberă, economist de forţă, care l-a lămurit pe Gheorghiu-Dej că nu e bine ce propun sovieticii. A conceput un document pe tema asta. Care a apărut în celebra Declaraţie a PMR din aprilie 1964. Cam singurul moment în care românii au vibrat patriotic, până-n 1968 şi 1989… A fost începutul distanţării României de URSS.
Acum ne regionalizăm din nou. Să sperăm că numai aici, noi în de noi… Cu orgoliile şi mâniile aferente întrebărilor: de ce cutare e mai prefect decât mine, sau mai preşedinte de consiliu judeţean; de ce e… mai egal în drepturi decât noi, arondaţii la parohia lui??!!!
Că tot vorbeam de integrarea în Europa, mai mult fiindcă e o modă, personal prefer o poveste despre cât de integrată era partea asta a ţării acum peste 140 de ani. Pe când se mânca destul rahat despre integrarea noastră în Europa, un pasionat inginer ardelean, Alexandru Popa, alintat Nucu, bucureştenizat pentru a-şi împlini visul de a construi maşini-unelte performante, vis împlinit, la FMUAB, cu premii şi medalii la expoziţii mondiale de profil, fost stagiar, după absolvirea Politehnicii la Timişoara, apoi om de nădejde la UCM Reşiţa, mi-a povestit cu entuziasm ceva ce pare mai mult o legendă…Pe la 1870, la Reşiţa s-a construit prima locomotivă cu abur, iar pentru transportarea ei până la Dunăre (unde urma să fie îmbarcată pe un vas care s-o ducă la Viena, capitala imperiului), peste dealurile înalte ale Caraşovei, constructorii locomotivei au făcut şi un…car mare. La care au înjugat vreo 20 de perechi de boi, şi i-au mânat vreo două săptămâni până la Baziaş. -Aia ce era, nu era integrare europeană? Cât de europeni suntem acum, cât de integraţi suntem azi în lumea bună a tehnicii? -se întreba omul, Dumnezeu să-l odihnească!…
Integrarea, de după regionalizare, va fi urmată de un alt „Plan”. Fără Valev. Dar şi fără români pricepuţi…Iar un alt Costin Murgescu nu avem…
Pixul negru. Un alt „plan” de integrare? Dar fără…Valev!
