15.2 C
Deva
miercuri, mai 22, 2024

Pixul negru. Legende cu Dolfi…

Se prea poate ca titlul să vă inducă ideea că vom invoca amintirea …legendarului Dolfi Drimer, fie iertat! Ca şahist!… Fondatorul şi rectorul, şi vocalul propagator al învăţământului superior particular. Pe bani adică…Cu universitatea sa ecologică a început industria, mai precis afacerea cu diplome universitare. Destul de prosperă multă vreme. Ba chiar şi azi…Ba chiar preluată şi aplicată cu aceeaşi osârdie şi de universităţile de stat. Care scot şi ele licenţiaţi pe bandă rulantă, dar destul de necalificaţi…Revenind la  Dolfi Drimer, lumea rea de gură spune că ar fi fugit cu banii „studenţilor”, dar eu nu cred…Aici însă vom invoca un alt legendar Dolfi. Dintr-o altă industrie, care chiar performa, dar a dispărut şi ea…Probabil din cauza altor Dolfi…Care au dispărut şi ei cu banii de pe „grămada de fier vechi” a industrei româneşti…

Călanul este, prin destinul său, o veritabilă legendă contemporană. Iar flăcările sale ce păreau în veci de nestins, nu mai ard demult… Am recunoscut din poză câteva persoane pe care le-am întâlnit pe la începutul carierei de ziarist. Între care, desigur, legendarul director Adolf- Dolfi Drucker. Zic legendar şi amintirea ce o voi relata, pe cât de hazoasă, pe atât de convingătoare, va susţine ce am spus. Împreună cu colegul Aurel Oargă, Dumnezeu să-l odihnească!, mai vechi în meserie, ajungem într-o documentate la vechea Uzină „Victoria” Călan, inclusiv în biroul celebrului boss, Dolfi Drucker. Celebru şi profesional, dar, mai cu seamă, pentru glumele lui, mereu cu ţintă şi destul de iuţi, precum ardeiul mic şi roşu. Care chiar seamănă cu directorul…Ardeiul, vreau să zic…
După salutul de rigoare, cu generoase strângeri de mâini şi prefăcută plăcere pentru reîntâlnirea cu „reprezentanţii presei”, rotofeiul director, pus la curent cu unele nereguli constatate în uzină, se caţără greoi cu fundul pe propriul birou, bălăgănindu-şi picioarele scurtuţe, când, ca la comandă, intră secretara şi-l anunţă protocolar că „tovarăşul ministru se află la telefon”.
Directorul apucă ceremonios receptorul şi mieros zice lungind cuvintele: „Aloo, cabinetul tovarăşului ministru?”…”Da?, tovarăşul ministru…Popescu??”…”Da? Bine, atunci servus, mă, Dolfi sunt, care e problema?”…”Bine, bine, se rezolvă. Ce e pe la mine? Păi, ce să fie? Uite, au venit ăştia de la ziar şi mă f…la cap cu nu ştiu ce au găsit ei prin uzină. Dar nu e problemă, rezolvăm pe plan local. No, bine, atunci, servus, şi mai vorbim!”…
Tentativa de ne descuraja a simpaticului Dolfi nu a avut efect…După apariţia articolului, destul de critic, a sunat telefonul redactorului-şef, Nicolae Andronache, fie-i ţărâna uşoară.”M-a sunat directorul Drucker de la Călan şi mi-a spus să vă transmit că e trist pentru că nu a reuşit să vă păcălească. V-a făcut chestia cu telefonul ministrului? Şi mie mi-a făcut-o”

…Dar, „Victoria” Călan îşi onora numele! Iar Dolfi „patrona” nişte ingineri tineri, la vremea aceea, înalt calificaţi  şi demni de toată stima. Iosif Jakab, Leontin Mateşoi, Candin Trifan şi…Memoria îmi joacă feste.
NICOLAE STANCIU

Știri Similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/