Ştiu! Bălăcăreala, ca magma Vezuviului mă va topi… Totuşi, în spiritul adevărului, întreb pe toată lumea: dacă în hulita emisiune „Sinteza zilei” a hulitei televizuni Antena 3, moderată de „mizerabilul” Mihai Gâdea, a auzit cineva vreo altă injurie, ocară, înjurătură decât „porc minicinos”, rostită, repetată de Mugur Ciuvică”??? (Oricum, scorul final al impercaţiilor este net favorabil „părţii vătămate”, cu aportul solidar al domnului Liiceanu). În rest, emisiunea a prezentat, în imagini şi comentarii, CV-ul domnului Andrei Pleşu. Iar escaladarea în „linşaj mediatic”, liste de apel şi cereri de solidarizare, de condamnare şi închidere a postului tv., semnate de sute de personalităţi, reunite apoi într-o manifestaţie publică au avut efect exact invers! Aşa-i când îţi laşi imaginea şi apărarea pe… simpatia publică de care se bucură madama Pora şi zglobiul Mihail Neamţu.
Un CV nu tocmai complet. Lipsesc pagini trecute cu vederea de însuşi domnul Pleşu. Chiar şi-n: „O dată pentru totdeauna”! Un text justificativ, demn, mai degrabă, de Mircea Marian… În care încearcă, fără convingere, să convingă, că, pentru „ministeriatele” sale, de vină este numai Mircea Dinescu! Poetul l-a propus la Cultură. Iar Petre Roman la Externe. Din nou, poetul l-a dus la CNSAS. Apoi, tot la sugestia lui Dinescu, Băsescu l-a luat consilier la Cotroceni! Dar, nici un cuvânt despre trecutul său comunisto-securist. Şi nu mă refer la scrisorile adresate lui Ceauşescu. Pe care le motivează în relaţie cu participarea sa la unele reuniuni ale Meditaţiei transcedentale.(Adusă din Franţa de scriitrorul Nicolae Stoian. Subiect care a dus la scoaterea Psihologiei în licee şi facultăţi). Dar, prin iunie 1989 dl.Pleşu a fost…transferat de securitate la Mânăstirea Tescani.(A şi scris „Jurnalul de la Tescani”, în care nu se plânge de regim). Pus la rezervă, ca viitor ministru al Culturii, după căderea lui Ceauşescu! Aşa spunea Ioan Petru Culianu, prin septembrie 1989, sorei sale, care era nevasta lui Dan Petrescu. Nu fotbalistul. Bibliotecarul. Tot de la Iaşi. Care a şi fost, în 1990, adjunctul lui Pleşu, la Cultură. Chestiune cunoscută pe atunci de mulţi scriitori. Poate şi de Dinescu… Şi, după ce a pus pe picioare Cultura României, dl.Pleşu a ajuns la Externe. Celebru pentru prietenia cu Bodo Hombach şi uriaşele lor pântece… Luptând pentru Pactul de stabilitate în Balcani. De care s-a ales praful.Cel puţin în privinţa României,care n-a primit nimic de la Europa şi NATO în schimbul ajutorului dat la bombardarea Yugoslaviei. Cărui domn Bodo, i l-a lăsat „copil de suflet” pe M.R.Ungureanu…
…Iar Petre Ţuţea s-a înşelat atunci când a spus că Pleşu şi Liiceanu „nu vor fi mai mult decât doi asistenţi universitari”…
Iată-i profesori! Şi, repere!
Pixul negru. „Repere, nu lichele!”…
