Prinţul Charles: „Poate lumea nu vede asta, dar România este o ţară minunată…Aici trăiesc oameni remarcabili, care nu se dau bătuţi. Au trăit experienţe îngrozitoare, care i-au afectat foarte mult: cele două războaie mondiale si toate celelalte suferinte trăite de la al doilea razboi mondial până acum. Aceşti oameni au trecut prin multe, au văzut multe suferinţe, distrugeri, iar vieţile le-au fost distruse”. Cuvintele măgulitoare şi pline de compasiune nu au fost spuse acum, la această din urmă viztă a Prinţului pe tărâmul strămoşilor săi. Dar, Alteţa Sa are în vedere România idilică, pastorală, rurală,feudală… Încremenită în datul de la natură sau Dumnezeu, după credinţa fiecăruia. Cea acoperită încă de păduri seculare…Dar chiar în aceste zile în care Prinţul s-a aflat prin ţară, România este în continuarie Ţara mai multor Românii.
În primul rând am putea vorbi despre România electorală! Aflându-ne noi, alegătorii, România tăcută altminteri, într-o permanentă campanie electorală. De 25 de ani, şi mai bine! Şi nu ne-am ales decât cu…
…Actuala Românie reală. Evoluată de la concedierea la cerere şi plata anticipată a nemuncii. Experimentate, vă mai amintiţi, în Valea Jiului, de premierul de tristă amintire Victor Ciorbea. Înspăimânatat să nu o păţească cu minerii ce a păţit Petre Roman…Evoluată la cvasi-dispariţia producţiei naţionale. Din care ne-au rămas doar hidrocentralele, termocentralele şi câteva mine. De care nu ştim cum să scăpăm…Pentru că unii, „băieţii deştepţi” li se spune, că aici, la şmecherii şi porecle suntem buni, vor să le ţină ca afaceri personale, de familie, de gaşcă. Cumpărând curent electric ieftin, pe care-l vând scump…
În schimb, am devenit România telenovelelor. Nu ne mai ajung telenovelele importate de la alţi nenorociţi, ca noi, oameni săraci din ţări bogate, sud-americane… Dar le producem şi pe ale noastre, am creat televiziuni specializate. Mai nou am inovat genul, pe scenarii reality-show, viaţă idilică, spectaculoasă, dar falsă. Iar de-o vreme e inflaţie de producţii cinematografice turceşti. Toate strâng în faţa televizoarelor milioane de…alegători. Care tot aleg, tot la patru ani pe aceiaşi, sau îi realeg pe cei de data trecută. Şi se aleg cu viaţa din telenovele…
Destul de nudă. La propriu. Care este şi ea o Românie de poveste. Şi nu vorbim de „cei o sută de mii de romăni care năvălesc” săptămână de săptămână pe Litoral. Iar, iarna pe Valea Prahovei şi la Poiana Braşov. De parcă „români” sunt numai cei 100000 care „năvălesc” alternativ. Este nudă, mai ales pentru acest limbaj, această sărăcire a gândirii şi limbajului, a cunoştinţelor. Ca să nu folosim vorbe mari, precum cultura, educaţia…Şi-mi vine-n minte că la începutul anului 1990, printre primele semne ale libertăţii de a ne face de cap, şi implementării- că aşa ne spunea Petre Roman, care implemnta mereu câte ceva- noii democraţii şi civilizaţii, a făcut oarece vâlvă, şi prin Deva, o expoziţie itinerantă de falusuri. Conservate, mumificate…
Dar, desigur, e preferabilă România văzută de Prinţul Charles!(iunie 2015)
