Apar în spaţiul public tot mai multe dovezi despre managementul falimentar practicat de Aurel Niculescu la Complexul Energetic Hunedoara (CEH), informaţii pe care liderii judeţeni ai PSD nu se poate să nu le fi ştiut cu mult înaintea noastră. În ciuda evidenţelor, Laurenţiu Nistor l-a susţinut necondiţionat pe Niculescu, chiar şi după ce acesta a fost demis, pentru că fostul director general a fost debarcat, nu a demisionat onorabil, cum pretinde. „Groparul CEH” este păstrat şi acum pe post de director general adjunct prin grija liderului PSD Hunedoara
Este de invidiat cum reuşeşte Aurel Niculescu să se lipească de oamenii puterii, indiferent de culoarea lor politică. Performanţele manageriale nu-l ajută şi totuşi el cade mereu pe oala cu smântână. Fostul „locotenent” al directorului (PDL) Cristian Marius Vladu a fost repede „înfiat”, după căderea PDL-ului de la guvernare, de Laurenţiu Nistor, preşedintele PSD Hunedoara. În mai puţin de doi ani, Nistor a eliminat pretendenţii din PSD pentru postul de director general la CEH şi l-a înscăunat pe Aurel Niculescu. Numirea lui a provocat revoltă în PSD, însă preşedintele a reuşit să-şi impună omul în primăvara anului 2014.
„Groparul” lui Nistor rezistă pe cai mari
Nistor şi Niculescu au făcut echipă bună anul trecut şi se pare că încă mai fac. În septembrie 2014, liderul PSD jubila că vin chinezii şi salvează CEH-ul. „Iar cei care ne-au acuzat că noi, cei din PSD, suntem groparii CEH şi că directorul general Niculescu este groparul CEH, să se dezbrace de tot şi să umble prin centrul Devei cu o pancartă pe care să scrie că îşi cer scuze. Asta, dacă au decenţa necesară”, declara triumfător Nistor. Momentul de euforie a trecut şi chinezii nu mai vin. Complexul trăieşte în agonie. Va avea Nistor decenţa să nu se dezbrace de tot, dar să-şi ceară scuze? Evident, nu. Ba dimpotrivă. Preşedintele PSD Hunedoara continuă să-l susţină pe Niculescu pe postul de director general adjunct, chiar dacă reprezentanţii Consiliului de Administraţie de la CEH l-au destituit pentru managementul falimentar de care a dat dovadă.
Debarcat, nu demisionar
În data de 9 februarie 2015, Aurel Niculescu anunţa că a demisionat din funcţia de director general pe motiv că nu se mai poate înţelege cu membrii Consiliului de Administraţie. În realitate lucrurile au stat puţin altfel decât le-a prezentat fostul director general. În 28 ianuarie, Comitetul de Nominalizare şi Remunerare (CNR, consiliu consultativ format din experţi în domeniu) a întocmit un raport prin care propunea Consiliului de Administraţie CEH debarcarea lui Niculescu. La şedinţa din 4 februarie, soarta directorului general era deja pecetluită, astfel că demisia lui Niculescu din data de 9 februarie a fost o chestiune de punctat la categoria „impresie artistică”.
Tăieri salariale de tip pedelist
În raportul CNR, lui Niculescu i se impută că nu a avut nici un fel viziune (Plan de Management) pentru redresarea economică a Complexului. De fapt, protejatul lui Nistor a avut un plan de reducere a cheltuielilor, îndelung contestat şi criticat chiar de colegii săi din PSD. Niculescu plănuia, în iulie 2014, să reducă perioada de lucru de la cinci la patru zile pe săptămână. Era o măsură ce avea să afecteze 3.206 salariaţi, „care se vor trezi cu salariile diminuate cu 20 de procente şi care, economic, nu rezolvă prea multe, în condiţiile în care economia realizată este de fix 8,4 milioane de lei până la finele anului”, după cum se spunea la vremea aceea. Conducerea CEH putea lesne să cuprindă această sumă în pierderea de 287 de milioane de lei cu care a fost aprobat Bugetul de Venituri şi Cheltuieli. „Găselniţa” directorului general a fost contestată inclusiv de ITM.
„Ghiocel” la pretenţiile sindicatelor
Niculescu a încercat să reducă cheltuielile salariale prin metoda mai sus amintită, dar – pe de altă parte – a stat „ghiocel” în faţa sindicatelor şi a acceptat tot felul de pretenţii şi revendicări. În timp ce firma se îngropa în datorii, pretenţiile salariale ale ortacilor deveneau tot mai mari.
„Groparul” susţinut de Nistor nu numai că nu a redus cheltuielile cu munca vie, dar a făcut plăţi suplimentare de peste 41 de milioane de lei, faţă de ce era prevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli. Numai tichetele cadou pentru mineri au costat 6.794.623 lei, la care se adaugă „alte cheltuieli sociale” de 1.466.669 lei şi ajungem aproape de suma pe care Niculescu ar fi vrut să o economisească prin reducerea săptămânii de lucru.
Vremea trece, leafa merge
O altă măsură contra-productivă luată de şefii CEH-ului a fost trecerea minerilor de la munca în „acord” la cea în „regie”. Cu alte cuvinte, minerii nu mai câştigă în funcţie de cât cărbune scot la suprafaţă. Oricât de puţin ar lucra, leafa rămâne aceeaşi. Consecinţele au fost (şi sunt încă) dramatice. Stocurile de cărbune de la Termocentrala Mintia au început să scadă la cote alarmante. (Luna trecută erau în jur de 3.700 de tone pe stoc, ceea ce e extrem de puţin.) Termocentrala a fost nevoită să ardă mai mult gaz şi s-a ajuns la un preţ maxim istoric pentru producerea energiei electrice. Costuri în jur de 700 de lei, în condiţiile în care preţul de vânzare este de 115 lei. Pierderile sunt colosale şi duc spre un singur deznodământ posibil: falimentul.
„Ieşi afară, javră ordinară!”.
Pe de altă parte, nu le poţi cere minerilor să facă producţie, când ei sunt nevoiţi să vină cu lopeţi de acasă şi să exploateze cărbunele în condiţii primitive. Chinezii n-au mai venit şi retehnologizarea nu s-a mai făcut. Minerii se plâng că nu au cu ce lucra, că directorii entităţii energetice îi mint periodic şi că îşi bat joc de ei, iar fondurile sunt direcţionate cu preponderenţă spre divizia energetică, în defavoarea celei miniere. În decembrie 2014, grevele minerilor s-au ţinut lanţ. Sute de mineri din Valea Jiului au cerut demisia conducerii CEH. Aurel Niculescu a fost în Vale să discute cu liderii de sindicat, dar a intrat pe uşa din dos, neavând curajul să dea ochii cu greviştii şi să audă chiar de la truditorii din subteran cu ce probleme se confruntă. În zadar au scandat ortacii: „Ieşi afară, javră ordinară!”.
Datoriile sunt enorme şi pierderile tot cresc
La sfârşitul anului trecut, CEH a înregistrat datorii de 893.460.000 lei, din care peste 600 de milioane de lei au termen de scadenţă de sub un an. De asemenea, CEH avea datorii restante în valoare totală de 364 milioane de lei, din care 288 milioane lei faţă de bugetul consolidat de stat, iar 76 de milioane lei către furnizori.
În anul 2014, Complexul Energetic Hunedoara a înregistrat pierderi de peste 356 milioane de lei. Prin redistribuirea pierderilor pe sucursale s-a ajuns la următoarea statistică: Termocentrala Mintia are pierderi de 9.804.255 lei, Electrocentrale Paroşeni a înregistrat o „gaură” de 63.710.939 lei, iar Divizia Minieră este piatra de moară care trage Complexul la fund cu pierderi de 307.410.839 lei. Singurul capitol unde a „performat” echipa managerială condusă de Aurel Niculescu – dacă asta se poate numi „performanţă” – este la categoria pierderi planificate. Niculescu a raportat o pierdere „peste plan” de aproape o sută de milioane lei.
Nimeni nu plăteşte. De la stat doar se ia
S.C. Complexul Energetic Hunedoara S.A s-a constituit în urma procesului de fuziune prin contopire a S.C. Electrocentrale Deva S.A. şi S.C. Electrocentrale Paroşeni la care s-a adăugat Societatea Naţională a Huilei Petroşani cu cele patru mine viabile.
Acţionarul unic este Statul Român, reprezentat pin Ministerul Economiei – Departamentul pentru Energie. Ca în orice companie de stat, numirile în funcţiile de conducere se fac pe criterii politice. În ciuda rezultatelor economice catastrofale, nimeni nu plăteşte. Ba dimpotrivă! Într-o economie de piaţă, Aurel Niculescu nu şi-ar mai fi găsit locul în firma pe care a condus-o execrabil. La stat e altfel. Cu ajutor (dezinteresat?) de la preşedintele PSD Hunedoara, fostul director general a picat pe un onorabil loc doi, cu salariu aproape la fel de mare.
În loc de epilog
De 25 de ani, minerii din Valea Jiului sunt folosiţi de partidul lui Iliescu, fie că s-a numit FSN, PDSR sau PSD. Minerii au făcut treaba murdară din suburbiile politicii ca să-i ţină pe „roşii” la putere. Drept răsplată, pesediştii le vor da minerilor lovitura de graţie. Poate nu în viitorul imediat. Poate îi vor mai folosi o ultimă dată, în alegerile de anul viitor…
