De foarte multă vreme, poate că de la începuturile existenţei noastre ca neam, după cum citim, aflăm,învăţăm, cineva, nu se ştie cine, doar se presupune, se enunţă păreri şi se fac scenarii, cineva ne vrea, ne cultivă, şi ne ţine proşti! Problema cu lumea asta, spune o vorbă de duh, este că oamenii inteligenţi sunt plini de îndoieli, în timp ce proştii sunt plini de încredere.Iar de-aici urmează variantele care încurcă lumea asta. Încrederea proştilor în inteligenţii lumii? Sau încrederea proştilor în ei înşişi? Dacă încercăm un răspuns la varianta primă, ne explicăm de ce sunt atâţia proşti. Dacă admitem varianta secundă, ajungem la chestia veche:prostul nu-i prost destul dacă nu e şi fudul!
În aceste vremuri, îndoielile sunt coordonatele comportamentale ale neamului nostru. La care se adaugă minciuna şi celelalte „calităţi”- hoţia, crima-, care definesc mitul fondator al populaţiei româneşti:Mioriţa. Ca să ne consolăm, şi să nu ne simţim prost, proşti, deşi chestia cu simţul, bunul-simţ, are şi ea limite în etnia noastră, să luăm seama la ce zicea un mare om „de stânga”, dar înverşunat adversar al totalitarismului, George Orwell. Pe numele său din „buletin” Eric Arthur Blair, britanic din India, ziaristul şi scriitorul publicat la noi abia după 1990, a lăsat omenirii celebra „Ferma animalelor”. Iar la discuţia noastră de azi se potriveşte de minune citatul:”Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători nu este victimă! Este complice!” Reţineţi, vă rog, că Orwell nu se referea la România! Nici nu se putea. Pentru că nu România, nu românii au inventat toate aceste…merite şi calităţi. Au fost doar buni elevi, uneori, prea deseori cred, aşa de buni că şi-au depăşit învăţătorii. Drept care vă rog să vă reamintiţi dacă în ultimii 25 de ani aţi fost complici sau nu la alegerea celor pe care i-aţi votat. Nu punem la socoteală alegerile dinainte de 1990, pentru că după 1940 nu aveai de ales între unul sau altul. Ci, doar de… votat pe cel înscris pe bulteinul de vot. Lucrurile cu pe cine am ales şi, mai grav, cu ce ne-am ales au acelaşi efect minim pentru alegători. În cele mai multe privinţe; cele reduse la necesităţile traiului cotidian. Dar votarea celor care, în calitate de candidaţi, păreau OK, dar după ce s-au văzut cu sacii în căruţă au uitat tot şi de tot pe alegătorii lor, tot complicitate se cheamă! Acum vreau să vă asigur că aici nu fac apropo-uri la cineva anume, chiar dacă aşa pare…Vreau doar să reţinem că indiferent cine e la putere, statului român nu-i pasă de noi! Pentru că, „Nu contează ce face istoria din om.Contează ce face omul cu ce a făcut istoria din el”- zis-a J.P. Sartre. Iar Istoria Românilor nu au scris-o românii…Doar au transformat-o în ştiinţă socială, din una exactă, precum matematica. Că să poată fi cosmetizată, după interese şi conjuncturi politco-sociale.
Nicolae Stanciu
Pixul negru.Votăm mereu, dar pe cine şi cu ce ne alegem?
