„X e hoț!”, „Y e parașută!”, „Z – la brutărie!” și așa mai departe. Așa vorbesc politicienii români unii despre alții. Poporul stă prostit cu ochii căscați la televizor și se închină. Ce ar mai avea de făcut? Poate, doar, să imite ce vede la „cei de sus”. Duminică, 25 mai, trebuie să meargă la urne și să decidă. Nici el nu știe ce, pentru că nu s-a sinchisit nimeni să-i explice. Media preferă să preia tâmpeniile politicienilor, că trebuie să facă rating. Ce mai contează ce e acela Parlament European și cu ce mănâncă el? Folosește cuiva? Ar folosi, dacă am fi întregi la cap. Din păcate, nu mai suntem. Și totuși, ar trebui să mergem la vot. De ce? Sinceră să fiu, mă duc doar pentru că, suspicioasă din fire, cred că s-ar putea face ceva șmecherii cu buletinul de vot pe care trebuie să-l folosesc eu. Sigur că am și o opțiune clară, e pentru un partid, pentru niște principii, nu pentru persoanele care candidează din partea acestuia. E riscant ca din aceste motive să merg la vot? Da, este, dar e și mai riscant să stau acasă. De ce? Măcar votând anulez un vot cumpărat, influențat. E mult? E puțin? Nu știu, dar mă simt ușor răzbunată.
Nu fac propagandă electorală și nici nu invoc morții din decembrie 1989, ca să îmi justific prezența la urne. Pur și simplu, consider că așa e cel mai bine: să votez.
Nu aștept nimic de la cei care vor merge în Parlamentul European, că n-am ce. Măcar știu că vor fi reprezentanți din mai multe partide, ceea ce e bine. Să fie mai multe voci!
Mai votez dintr-un motiv: puterea nu mai trebuie să ajungă niciodată în România în mâinile unui singur om. Dacă suntem așa cum suntem astăzi e pentru că anii de dictatură ne-au schilodit chiar ființa biologică. Ca să existe vindecare, în România trebuie să fie zgomot, dar unul care să ne ajute. Fără jigniri, fără amenințări și, mai ales, fără dictatură! Restul e tăcere!
Mergeți la vot! Nu contează pe cine votați, ci doar că aveți puterea! Nu e vina nimănui că încă nu am învățat ce să facem cu ea!
