[box border=”full”]Ştirea:
Partidul Naţional Liberal a preluat prin absorbţie Forţa Civică. În teorie se spune că Dreapta a devenit mai puternică. Aşa să fie? La Hunedoara, Forţa stă în două personaje controversate, care şi-au găsit aici un refugiu politic după ce fuseseră alungate din PDL: Cristian Marius Vladu şi alt Cristian – Grigoraş. Cei doi au devenit legendari prin intrigile cu care au luat la „baionetă” banul public. Reînvierea lor politică prin Forţa îmbârligăturilor e ca un episod din Războiul Stelelor în care ni se spune că e loc şi de mai rău, că deşi nu se cunosc pretenţiile cavalerilor Ce-Dai, e puţin probabil să rămână Forţa cu mâna goală. [/box]
Oferta Cavalerilor Ce-Dai
Despre Cristian Marius Vladu se spune că, în calitate de prefect, a retrocedat câteva mii de hectare de teren din Retezat unor persoane ce mai fuseseră o dată despăgubite de statul român. Dubioasa împroprietărire din 2006 este şi acum pe rolul instanţelor de judecată. Pe urmă, Vladu s-a remarcat în 2010 când cu stenogramele de la sediul PDL Călan în care el povesteşte cum cumpără voturi pentru partid cu bani de la Termocentrala Mintia, unde era director la acea vreme.
Coleg cu Vladu în guvernarea Boc, Cristian Grigoraş a fost exclus din PDL după ce au apărut relatări despre „sifonarea” unor sume de bani de la Direcţia de Sport şi Tineret (condusă de Grigoraş) spre firmele soţiei sale.
Acestea sunt, în mare, întâmplările memorabile care vor completa de acum istoria seculară a Partidului Naţional Liberal Hunedoara, „zestrea” pe care o aduce Forţa Civică liberalismului hunedorean. Ce dă PNL-ul la schimb – rămâne de văzut.
Poveşti imaginare cu spioni
Vladu. Marius Vladu. Agent GRU, recrutat prin serviciile secrete maghiare înaintea evenimentelor din decembrie 89 de la Timişoara. (Detaliu biografic care avea să explice retrocedările masive din Retezat în favoarea unei familii de grofi unguri stabiliţi în Austria.) Conducea o reţea de boactări CFR Timiş în operaţiunea „Toată lumea merge cu Naşu”. Suspectat că acţionează în interes personal, a fost tras pe linie moartă fiind promovat într-un post de conducere la CFR Marfă. „S-a zis atunci – ştii cum erau comuniştii, bandiţi – că aş fi luat două treimi din câştigul naşilor, da’ n-au putut dovedi nimic şi nici io n-am vrut să mă apăr. Aşa erau vremurile… Acu’ pot să spun. Bă, eu am dus studenţii cu Naşu’ la Revoluţie. Să ne-nţelegem, o spun pe româneşte… Atunci o rupeam binişor şi-n ruseşte, da’ acu’ o zic româneşte pe şleau să afle tot prostu’. Dacă nu eram io să-i duc cu Naşu’, nu mai era nicio manifestare în Iosefin sau la Opera, nu mai aveaţi voi democraţia asta de c***… Şi nu am brevet de revoluţionar, deşi meritam, p*** mă-si de politică. Şi de revoluţie. Şi de tot”.
În ciuda limbajului deocheat, agentul dublu „3,14” GRU este o fire poetică, un melancolic sub acoperire. „Au întors casa pe dos să-mi găsească jurnalul. Bă, s-o ştii de la mine: numai florile ţin jurnal. Fluturii îşi scriu memoriile”
Spionaj de cumetrie
Legăturile sale cu serviciul militar secret al armatei sovietice (GRU) au rămas în penumbra misterului, dar lui Vladu (Marius Vladu) îi place şi acum, după mai bine de 20 de ani, să se joace de-a spionii. Întâlnirile conspirative din barca de pescuit de la Steaua (nicio aluzie la gradele militare) Mureşului sau racolarea primarilor din maşină cu radioul dat la maxim pe serpentinele de la coada lacului Cinciş, confirmă ipoteza. Cel mai umilitor incident pentru un politician cu pretenţii de spion rămâne felul în care a fost „demantelată” prin înregistrări ambientale reţeaua sa de traficanţi de voturi de la alegerile parţiale din 2010. Stenogramele de la sediul PDL Călan sunt o ruşine a spionajului de cumetrie. În urma acestui episod, Marius Vladu a fost scos definitiv din politica mare, dar are toate şansele să prindă un loc de cinste în almanahul „Filaj ca la uşa cortului”, dacă spionajul mondial va binevoi să-şi omagieze caricaturile.
„Ultimul pahar” (varianta românească, la sediul PDL Călan)
Directorul Termocentralei se caţără pe taburetul înalt de la bar, îşi bău restul de votcă răcorită-n cuburi de gheaţă, apoi privi semnificativ la Romi Cărmăzan. Acesta îi prepară un altul în timp ce Vladu începu să cânte fals: „Păi cred că sunt sponsorul numărul unu. Am dat un miliard jumate în campania asta.. Ai auzit bine… Pe româneşte, ai auzit bine… da? Nu de la mama… Erau banii Termocentralei… S-au creat nişte obligaţii, cred că toată lumea înţelege… Eu nu pot, e imposibil, nu am de unde să dau atâţia bani. I-am spus aşa: Viorele (lui Arion, şeful PDL de atunci), dacă veţi veni cu un candidat care să aibă şi reale şanse, îţi dau cuvântul meu de onoare că fac tot ce este posibil să-i sprijin candidatura. Dar dacă veniţi cu unu – jur că aşa am zis – gen Constantinescu cu 3% , al dracu’ să fiu dacă îţi dau mai mulţi bani decât pentru afişe. Nu bannere, afişe”.
Referindu-se la acest episod, agentul dublu „3,14” GRU Vladu (Marius Vladu) a comentat sec: „Sunt fabulaţii a la Peter Cheney, nu a existat nici un cub de gheaţă la votcă. Jur!”
