[box border=”full”]Ştirea:
Aşezarea romană Micia a fost preluată de Consiliul Judeţean Hunedoara printr-o hotărâre emisă de guvern nu demult. „Preluat” e un fel de a zice pentru că autorităţile judeţene nu prea ştiu bine ce au primit. La Micia statul e proprietar cu acte pe vreo 0,7 hectare de teren din suprafaţa de patru hectare, pământ plătit cu banu’ jos la preţul pieţii. Azi-mâine se fac trei cincinale de când statul a virat gologanii fără să se ştie prea bine cui şi pentru ce. Se întâmpla prin anii 1999 – 2000. Ion Caramitru, pe atunci – ministrul Culturii, a trimis paralele la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi ai noştri s-au pus pe cumpărături. Cărturarii hunedoreni au târguit ţarina după cum le-a fost priceperea: ori o-dă în metru antic, ori o facem lată… Din 13-14 contracte încheiate, trei sunt cât de cât pe lege. Restul e poezie. (Ba n-au nimerit proprietarul ogorului, ba au rămas pe dinafară moştenitori.) Suntem în 2014 şi situl arheologic de la Micia nu poate fi intabulat. [/box]
Trei dinţi din faţă. Colţoşii
Trei directori au ţinut de cald fotoliului de pe Cultură: istoricul cu pricepere la folclor Ioan Sicoe, prea-cucernicul popă Ioan Octavian Rudeanu şi minoritarul rutean de acum Mircea Călin Brânduşe. Trei cărturari cu deprinderi diferite nu au nimerit cartea câştigătoare pentru patrimoniu: Cartea Funciară (CF). Nici tradiţia, nici pravila, nici pokerul politic n-au făcut Miciei parte de carte.
Ţarina de la Abrud
Greul-greu l-a dus directorul Ioan Sicoe (a Glanetaşului – am zice) că pe el a căzut blestemul pământului. În vremea lui au picat piştarii de la Împărăţie şi tot lui i-a fost dat să adune zestre pentru domniţa Cultura înainte să-i moară toţi peţitorii şi să se ducă lumii de suflet ca fată bătrână. La fel ca pe vremea Glanetaşului şi în zilele lui Sicoe pământul se lua cu suferinţă şi patimă. Că Micia nu-i departe de Râpele Dracului. Ne putem imagina duminica aceea cu brusturii opăriţi de arşiţa verii în care Sicoe umbla şerpeşte în josul Mureşului până către Veţel cu crăiţarii-n desagă modernă de tip „Diplomat” să târguiască pentru posteritate Ţinutul Făgăduinţei. Micia!!! „Când ai o menire atât de solemnă nu te mai încurci în hârtii. Doamne, alduieşe-le de ţâdule… prezăşu’ lor de notarăşi! Nu dai buzna în Cartea Funciară când ţi se deschid enciclopediile lumii”, ar fi gândit a Glanetaşului şi asemenea lui orice om zdravăn la cap. Pe urmă, ajuns la bal la Veţel, avea să arvunească moşia cu lăutari cu tot şi fără multe acte că dau rău în baladă: „Să cânte poeţii şi popii de-a pururi Micia/ Ţărane, ia banii şi tunde-o de-acia”. Cu timpul, folclorul contemporan a scos poeţii din repertoriu, nu se mai ştie nimic de bagabonzii ăia. Dar prohodul popii a rămas de pomină.
A opta poruncă
Prea-cucernicul Sfinţia SA, Ioan Octavian Rudeanu, s-a luat cu Cult-Ura după ce i-a mântuit Sicoe toată zestrea de la Micia. Şi chiar dacă au mai fost vreo 30 de arginţi rătăciţi prin cutia milei, cu siguranţă ei au fost folosiţi în alte scopuri. „L-am spovedit pe cuscru Vasile, pe Blaga, când era ministru la Interne. Mi-a zis că n-are rost să scurm la Micia, oricum nu găsesc nimic. Cel mult nişte cioburi. Păi, îmi fac singur cioburi că-i plin de sticle pe-aici… Zicea cuscru, mai bine caut la mănăstire la Sâmbăta. Ştia el de la operativă că acolo îs cărţi adevărate… Şi chiar erau. Cărţi de patrimoniu vechi de câteva sute de ani, nu înscrisuri de carte funciară. Le vindeam pe bani buni dacă nu dădeau peste mine mascaţii să mi le salte. Pe alte cărţi io n-am pus mâna. Mă jur pe Sfânta Scriptură”, ar fi spus în predica de la DNA prea-cucernicul popă Rudeanu.
Suleiman, magnificul rutean
Ruteanul Mircea Călin Brânduşe a fost numit director la Cultură ca răsplată pentru Firţac şi minorităţile din parlament care l-au ajutat pe Ponta să-l urnească de la guvernare pe Ungureanu. Dintre toţi cărturarii, Brânduşe e cel mai bun şofer de deputat care a condus destinele Culturii şi singurul care a încercat ceva în legătură cu cărţile funciare de la Micia. Poate ar fi reuşit dacă-i dădea carte aparatu’. „Nici nu ştiam că Micia are site. Arheologic? Există aşa ceva? Şi de ce îi zice sit şi nu site? În fine, n-am mai intrat pe net la serviciu de vreo săptămână. Am o cârtiţă care mă dă în gât că mă uit după cadâne. Fraier… I-am zis şi la şefu’ când l-am dus, duminică, la Parlament. Dom’ Firţac, să nu puneţi pliscu’ la bârfe. Suntem oameni de cultură, ce lampa mea! Mă uit la Suleiman în interes de serviciu, că lucraţi dumneata la cartea aia, altfel… Jur că n-am nicio legătură cu cărţile. Să-mi sară-un dinte! N-am mai deschis o carte din liceu, de ce să mint”, s-ar fi plâns Brânduşe unei balerine ce dansa la bară.
