Parlamentar din resturi, dumnealui îşi încheie cariera politică – fiindcă e greu de crezut că vor mai exista aleşi pe bază de rebuturi în România – aşa cum a început-o: prin trădare.
Marele strungar de stat a intrat în politică printr-un partid muncitoresc. Nici nu a depus bine jurământul de consilier judeţean că s-a basculat în barca puterii, pe atunci PDSR-ul lui Ion Iliescu. Nu i-au ieşit paşii şi, la scurt timp, a fost tras pe linie moartă. Până în 2012, când Dan Diaconsescu l-a făcut iar om. Senatorul resturilor a făcut ce ştie el mai bine, a întors spatele otevistului când a ajuns la ananghie, migrând spre popota generalului Oprea, la ciolan. Zilele trecute, strungarul a bătut palma cu liberalii pentru susţinerea candidatului din Valea Jiului la şefia Consiliului Judeţean. Ce a urmat ştie toată lumea. Trădarea senatorului-rebut n-a contat pentru că partenerii politici n-au stat în voturile lui. La negocierile cu trădătorii e bine să dublezi numărul, dacă ţii la rezultat.
