V-o mai amintiţi pe Aura Ion…? Sau a fost deja îngropată sub nămeţii de zăpadă televizuali, mediatizaţi cu rost şi fără rost? Aura Ion este fata aceea simpatică, voluntară în „Zborul morţii”. Vă place chestia asta cu „Zborul morţii”, aşa-i…? Dă bine. Lacrimogen şi înspăimântător, numai bun pentru a impresiona gospodine cu ochii aţintiţi, între două maioneze, la Acces direct sau la Măruţă (că nu sună bine la La Măruţă…), sau pe la alte oteveuri de ocazie, răsărite după decesul oficial al unicului şi irepetabilului OTV dandiaconescian. Sau la piţiponci şi piţipoance (ca să fim echidistanţi) care se uită cu ochii holbaţi la aceleaşi emisiuni, visând roz momentul în care vor deveni „vedete” şi-şi vor da poalele în cap spre deliciul altor armate de captivi ai emisiunilor profesioniste de îndobitocire în masă.
Postăm melodramatic pe facebook fel de fel de anunţuri înflorate cu panseuri deştepte, îndemnând la bunătate şi la decenţă, atribute pe care poporul român le are, nu-i aşa, înscrise în fibra lui primordială. Unii, mai cârcotaşi, cred că nu le are şi că am fi de multe ori cam lipsiţi de decenţă. Să le fie ruşine! Noroc că sunt repede puşi la punct de marea masă a oamenilor de bine, care le reaminteşte esenţa naţiei. Ce contează că din aceeaşi masă se recoltează şi telespectatorii-cititorii otevizato-tabloidizato-cancanizaţi, doritori să afle ultimele cuvinte sau să pătrundă intimitatea unei fiinţe pe care modul în care a plecat dintre noi ar fi trebuit să o scutească de curiozitatea maladivă a celor mai sus-numiţi.
Scriu aceste rânduri revoltat că emisiunile informative decente au fost urmate de comerţul cu sentimente – formulă cu care un mai vechi producător de ştiri, iniţial la Pro TV, cataloga o impietate săvârşită cu ani în urmă de postul cu pricina, al cărui reporter îi dădea unei soţii de pilot, în direct, vestea morţii soţului ei – ca să poată fi savurat efectul în direct. Poate unii dintre dumneavoastră îşi amintesc…
Prin fel de fel de titluri-bombă, prin cultivarea senzaţionalului ieftin, de mahala, Aura Ion a fost fără voia ei coborâtă în rând cu vedetele noastre de mucava, care îşi fac zilnic veacul pe ecrane. S-a încercat din nou stoarcerea ultimei picături de dramatism, libertatea de a informa fiind regretabil confundată cu o elementară lipsă de bun-simţ.
Oare asta vrea cu adevărat publicul? Asta o vrea, dacă editorii şi producătorii au decis că nobleţea trebuie amestecată cu trivialul.
