Undeva la Praga, pe malul Vltavei. „De unde sunteţi?” ne întreabă bărbatul, cel mai probabil american. „Italia? Portugalia? Ţările nordice…?” „Ghiciţi” i se răspunde. Nu ghiceşte şi îi spun, pentru a nu-i mai pune la încercare răbdarea şi perspicacitatea – „România”. „A, România… ăăă… Buda… ” face el greşeala tipică deja. Îl corectăm înainte de a spune tot cuvântul: „Bucureşti”. „A, da, Bucureşti, of course! ” „Dar voi nu vorbiţi o limbă slavă, aşa-i…?” „Nu. Nici nu suntem slavi”. Îi rezumăm textul cu latinitatea şi romanitatea. „Dar nici nu scrieţi cu litere chirilice…?” Nu, îi spunem folosim alfabetul latin, iar slavii au şi ei dificultăţi în a ne situa lingvistic, întrebându-se dacă suntem italieni, sau spanioli, sau ce…?
Realitatea este că România face din multe puncte de vedere figură aparte şi în promovarea noastră turistică am fi putut folosi mult mai inteligent poziţionarea noastră la graniţa estică a Uniunii Europene, suntem o ţară de frontieră a Europei, aşa cum bine ne situează istoricul Lucian Boia, sau chiar în maniera clasică şi oarecum banală de insulă latină într-o mare slavă, sau de apartenenţă la ginta latină invocată de Vasile Alecsandri. Un spot inteligent ar fi lămurit multe şi ar fi conferit un plus de originalitate ţărişoarei. Creativii de la agenţiile de PR ar fi imaginat poate un slogan mai deştept. Dar nu – cu tot scandalul prilejuit de frunza deloc originală cu care este împodobit logo-ul turistic al României, promovarea ţărişoarei continuă folosindu-se de ea – sunt înclinat să cred că din lipsă de timp pentru a concepe altceva. Expresia Grădina Carpaţilor nu desemnează practic nimic. Nici un român nu a ştiut că trăieşte în grădina Carpaţilor. Nu există în percepţia noastră colectivă. Este un non-sens geografic şi logic. În plus, România înseamnă munţii ei, dar mult mai mult decât atât. Ţara noastră frumoasă şi bogată chiar are o diversitate de invidiat, iar pentru cei din Dobrogea trimiterea exclusivă la Carpaţi poate părea restrictivă.
Uitându-mă recent la competiţia de ciclism Turul Franţei, am văzut un spot de promovare inteligent, amuzant şi mai ales făcând trimitere la ceva ce doar ţara respectivă are. Mă refer la Israel. Câteva imagini frumoase şi dinamice, terminate cu o femeie şi un barbat făcând pluta, relaxaţi, în apa mării, o apă în culoarea aceea verzuie, specific mediteraneeană. Femeia era însărcinată – aici e de fapt toată cheia spotului, pentru că sloganul spotului este „Israel – ţara creaţiei”. O trimitere fină, deloc ostentativă, la esenţa biblică, cea care defineşte de fapt Israelul, dar adusă abil în modernitate, cu mult simţ al umorului.
Găsiţi spotul aici: https://www.youtube.com/watch?v=qbcvtMYG0Q0
